Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

duminică, 15 aprilie 2012

Un film bun şi un gând nebun

Găsirea lipsei: Extremely Loud & Incredibly Close

De romanul lui Foer, m-am îndrăgostit mai ceva ca de un bărbat. Şi o zic, pentru că de carte îmi aduc aminte perfect, dar despre când m-am îndrăgostit de un bărbat, chiar nu mai ştiu. L-am luat de la bibliotecă şi l-am citit, apoi am vrut cumplit să mi-l cumpăr şi n-am mai reuşit să-l găsesc în librării, prin 2009. Acum l-am citit deja de 2 ori, am scris pe aici, despre şi am văzut filmul.
M-a mulţumit întrucâtva filmul, deşi simt că parcă-i lipseşte ceva.



Până la urmă, povestea lui Oskar care şi-a pierdut tatăl în atentatul din septembrie, poate fi povestea fiecăruia dintre noi. Fiecare dintre noi a pierdut:
un om/un vis/un sentiment pe care încearcă să-l (re)găsească.

Ceea ce reuşeşte să transmită filmul şi mi-a plăcut mie, este că, dacă vrei să găseşti ce-ţi lipseşte, să începi să cauţi mai întâi în tine şi asta înseamnă să înţelegi şi să accepţi că oamenii, visurile, sentimentele acelea pe care le-ai pierdut nu se vor mai întoarce, dar se pot naşte altele. Pentru că de fiecare dată e altfel prima dată, aşa cum n-a mai fost nicicând. Şi nu se poate compara cu nimic dinainte.

Mi-a mai plăcut cum a zis scenaristul: Oamenii nu sunt cum sunt cifrele; seamănă, mai degrabă, cu literele. Iar aceste litere vor să devină poveşti. Şi poveştile trebuie împărtăşite.

Plecând în căutarea lacătului cheii pe care a găsit-o, Oskar speră că se va apropia de tatăl său. Când află că, de fapt, cheia era pentru altcineva, acceptă moartea tatălui său, descuindu-şi inima.

*Apropo de filme, aştept să văd Poulet aux Prunes. Încă n-am reuşit să-l găsesc. Cred că m-aş putea strădui să fac o întreagă frază în franceză, deşi n-am mai făcut din liceu, s-o graseiez pe alocuri şi apoi să intonez foarte puţin La Marseillaise şi cel mai mult Edith Piaf, doar ca să-l capăt mai repede. Enfin...



C’mon, baby, do the loco motion

O amică mi-a spus că şi-a găsit iubitul (oare al meu pe unde o fi?), pe un site de matrimoniale (hesus!) şi dating.
Dacă aş vrea, aş putea să fac blind dating cu orice tip la distanţă, dacă-mi scot ochelarii, în mijlocul zilei.

Acesta este doar un gând:

mă gândeam să intru şi eu cândva, pe un asemenea site, doar aşa, vorba poetului nu mai ştiu care: "să pot spune şi eu, ah, dar am fost iubit!"
Însă sunt genul de nemernică, atât genul proxim, cât şi diferenţa specifică. Aş fi în stare să-i dau întâlnire şi să nu mă duc. Sau să mă duc şi să-l urmăresc dintr-un loc ascuns şi să nu mă arăt nicidecum.
Aşa că aveţi grijă cu cine vă înhăitaţi, dacă intraţi pe asemenea siteuri. Poate daţi peste una ca mine. :)

Şi va rămâne ca şi când.


*Când eram eu şi mai mică, m-am îndrăgostit şi de Bono. Ei bine, nici acu nu mi-a trecut chiar de tot...

U2, The Unforgettable Fire



[
Zvârluga waves and fades:
pe asta o s-o dansez cu trandafirul între dinţi, cu prima ocazie. pe bune. pe toţi ghimpii.
Bono and The Corrs, When the Stars Go Blue


}

5 comentarii:

  1. Da, da ,da! Romanul te dă pe spate, de ajungi cu picioarele în stele fără apă
    {"sapă, sapă, sapă
    pînă dai de apă
    ...............
    sapă, sapă, sapă
    pînă dai de stele-n apă" Sper că l-am redat cît mai fidel pe Blaga}. Enfine, tocmai ce l-am citit şi dau de el aici. Cică coincidenţele nu sunt accidente. Eu tocmai m-am accidentat serios :)

    RăspundețiȘtergere
  2. {şi infidel pe Vasile Voiculescu}
    Cât despre stelele din apă, chiar aş avea nevoie să mă (a)prindă oglindit. Sunt zodie de foc.

    Apropo de roman:

    "
    El mi-a spus că e 9.38, semăna aşa de mult cu mine, mi-am dat seama că şi el observase, am schimbat un zâmbet, recunoscându-ne unul în celălalt, oare câte sosii am? [...]

    - Veneam să te văd, i-am spus, vin la tine acasă de şase zile-ncoace. Nu ştiu de ce, dar trebuie să te văd.
    Ea tăcea, mă făcusem de râs nu-i nimic în neregulă să nu te înţelegi pe tine însuţi şi ea a început să râdă mai tare decât auzisem vreodată pe cineva râzând [...] şi apoi am început şi eu să râd, profund ruşinat.
    - Veneam spre tine, am spus din nou ca şi când aş fi vrut să mă afund mai mult în propriul rahat, pentru că voiam să te mai văd, ea râdea şi râdea.
    - Acum înţeleg, a spus ea când a fost în stare să vorbească.
    - Ce?
    - De ce în ultimele 6 zile nu ai fost acasă.
    Ne-am oprit din râs, am tras lumea înăuntrul meu, am rearanjat-o şi am exprimat-o sub forma unei întrebări: Îţi place de mine?
    "

    Antecedente antedecente: coincidentia oppositorum? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. (cândva am avut o discuţie cu cineva despre poemul ăsta, eu ziceam că-i al lui Blaga, el, al lui Voiculescu şi ne-am încontrat liric, aproape dramatic. :)

    cu infidelitatea-mi caracteristică: atunci când zic poezie zic iubire, eu îl iubesc de mult timp şi pe Blaga. mersi pentru.

    dau la schimb:

    Cu alesături de aur
    timpul curge prin albastru.
    Jinduiesc la câte-un astru
    răsărit ca o ispită
    peste-amurgul meu de-o clipă
    peste basmul în risipă.

    Curge timpul prin înalturi,
    astru poartă lângă astru,
    răzbunându-mă-n albastru.
    Visul, aur prins în palme
    ca nisipurile-n ape,
    ca nisipurile-n ape
    trebuie să-l las să-mi scape.
    - Cântec sub stele)

    RăspundețiȘtergere
  4. Filmelor le lipseste intotdeauna ceva, nu? De aia citesc cartile dupa. Sau incerc sa nu uit sa nu ma mai uit la filme daca am citit cartea. :)

    Cand vine puiul cu prune la tine la cinema, n-o sa-ti pot spune, dar te anunt de indata ce se vinde la mall-ul de pe internet.

    RăspundețiȘtergere
  5. De multe ori, da. Dar am întâlnit şi excepţii: "Elegy", după "Animal pe moarte" al lui Roth. Şi "Lord of the Rings". :) Şi "The Hours". Sigur mai sunt câteva.
    Să ştii că eu am citit cărţile înainte.
    Acu tocmai mi-am luat "Pădurea norvegiană", filmul. Provocare! Chiar sunt curioasă "să văd" un roman de-al lui Haruki pe care l-am citit de 2 ori şi datorită căruia m-am îndrăgostit iremediabil de scrisul niponului.
    Nu prea am aşteptări de la filmele după cărţi. Îmi place să le iau aşa cum sunt.

    Duuamne, dar abia aştept să mă înfrupt din puiul cu prune! :) Mulţam.

    RăspundețiȘtergere