Luna e aruncată acolo şi se comportă ca întotdeauna. Atârnă aiurea şi nu se sinchiseşte de gândurile mele. Aştept să i se rupă sacoşele grele şi să rămână buimacă, în timp ce stelele o să curgă de-a valma peste câteva gânduri cu cearcăne.
Ce-mi place la ele, e că niciodată nu-şi cer voie. Îmi seamănă. Intră, se instalează comod şi fac semnul ăla prietenesc. Eu îmi caţăr picioarele lungi pe unul dintre pereţi, adică, le răspund la salut.
M-am umplut de pastă de pix pe bărbie, în timp ce mâzgăleam. M-am gândit la Habarnam care făcea un fel de comete din petele de cerneală. Pix-pixeli-Pixar. Învăţ să scriu. Cam de pe la grădiniţă.
Am probat azi o rochie albă cu broderie. Eram aşa de frumoasă în ea, că mi-a venit să fac dragoste cu mine. Acolo, în cabina de probă. De vina senzaţiei plăcute şi îngâmfate, acuz doar materialul. I-am zis horbotă. Când eram eu mai mică de-atât, am citit Basmele apelor. Zânele purtau minunăţii dintr-astea. Cred că mi-o cumpăr mâine. Cât timp există rochii, poveştile se îmbracă mai departe.
După ce s-a despărţit de soţ, Ina i-a păstrat pijamaua, un an. El obişnuia să se dea cu un parfum pe bază de lavandă, după ce-şi făcea baie. Iar ea i-a vrut mirosul mult mai aproape, decât în cap.
În timp ce-mi băgam pătura în lada patului, mi-am amintit că obişnuiam să mă ascund acolo când eram mică. Mi-era un pic frică şi-mi trăgeam pătura peste cap, ca să mă simt în siguranţă. De parcă cineva m-ar fi privit cu trei ochi, până înăuntru.
Memoria e ca o cămară din lemn roşcat şi lucios de mahon. N-am atins niciodată un mahon, dar uneori îi simt coaja în palme. Nu mi-aş scrijeli nemurirea în timpul ascuţit. Copacii sunt prea frumoşi ca să sângereze. Pe rafturile cămării, mirosurile şi gusturile se amestecă în dezordinea simţurilor. Ajung la ele cu uşurinţă, fără să am vreo lumină sau să mă ridic pe vârfuri.
Cu câteva nopţi în urmă, am ieşit cu o bună prietenă. N-o mai văzusem de ceva timp. Mi s-a părut schimbată. Ca şi cum cineva îşi pusese o valiză pe un scaun într-o gară. Şi din grabă, luase alta, identică la înfăţişare, dar mult mai grea. Mie nu mi-a plăcut, pentru că aveam impresia că se cocoşează cumva sub greutatea nouă.
Ne-am aşezat amândouă bagajele tăcute, în tinereţea gălăgioasă a oraşului. Priveam absolut întâmplător, cadranul ceasului primăriei, un fel de ramă în care se mişcau imagini, într-un singur sens, când am întrebat-o brusc: Ce-ţi doreşti cel mai mult în momentul ăsta? Şi ea mi-a răspuns: Să dansez vals cu un bărbat.
Nu i-am mai zis nimic. Mă gândeam că poate să danseze valsul cât ţine muzica.
Ăsta nu e de fraţii Grimm, să ştii.
M-am pomenit într-o încăpere mare, plină cu pantofi. Eleganţi, simpli, de toate culorile şi mărimile. Cu toc şi fără toc. Ademenitori şi mulţi. Dacă ar fi intrat un curcubeu pe fereastră, fiecare culoare şi-ar fi găsit perechea potrivită, chiar şi cu şireturi.
Nu ştiu cum am nimerit chiar în mijlocul lor. Prinsă într-un cerc. De încălţări. În sinea mea, mă bucuram teribil că nu era vânzătoarea acolo. Sunt convinsă că îşi cunoştea marfa destul de bine. E imposibil să nu-ţi alegi ceva când totul e de calitate şi pentru toate gusturile - probabil că mi-ar fi spus ea, iar din spatele vocii afabile, s-ar fi ivit mirarea cu obrajii rotunzi ai unei fete de ţară, doar preţ de câteva secunde, pentru că există şi magazine în care vânzătorii îşi fac meseria cu profesionalism.
N-a fost nevoie să închid ochii, ca să evit ameţeala. Am ieşit fără să probez nicio pereche.
Curcubeul mi-a colorat picioarele goale.
O vreme te-am căutat în toţi bărbaţii pe care i-am întâlnit. Nu prea ştiam exact ce caut, până când m-am găsit. Atunci am început să mă privesc până înăuntru. Cu trei ochi.
În lada patului, acum îmi pun gândurile. Las mereu capacul deschis. Gândurile sunt ca oamenii, au nevoie de spaţiu, ca să se simtă în largul lor.
Pe întuneric, gol, timpul din lada patului, inhalează mosc şi nu se mai satură de piesa asta. Nu pot să nu-i ţin companie.
PS:
Am simţit nevoia să revin cu piesa asta, pentru că-mi place într-un mod inefabil. Restul e noapte, o eşarfă vaporoasă şi moale care mă cuprinde cu totul...
