„Dragă Ella (dacă
îmi dai voie să-ți spun așa),
E-mailul tău m-a
prins într-un sat din Guatemala […] Chiar peste
drum de pensiunea mea e un copac al dorințelor, cu sute de petice de material de
toate culorile și formele care se pot închipui. E numit Copacul Celor cu Inima
Frântă. Cei cu inimi frânte își scriu numele pe bucățele de hârtie și le leagă
de crengi rugându-se ca inimile să le fie tămăduite [...],
m-am dus la copacul dorințelor și m-am rugat ca tu și fiica ta să vă rezolvați
neînțelegerile.
Un lucru care m-a
ajutat pe mine, personal, în trecut a fost că am încetat să mă amestec în
treburile oamenilor din jurul meu și să mă simt frustrat când nu-i puteam
schimba. În loc de amestec sau pasivitate, îmi dai voie să-ți sugerez supunere?
Unii oameni fac greșeala să confunde supunerea cu slăbiciunea, cu toate că e
orice altceva decât asta. […]
Fie ca iubirea să te găsească atunci când te aștepți mai puțin,
unde te aștepți mai puțin.
Al tău, cu
sinceritate, Aziz
Cu o vocație și un
farmec irezistibil de Șeherezadă contemporană, Elif Shafak aduce împreună,
într-o bijuterie de carte de împodobit sufletul, secolele XIII și XXI, prin
povestea Ellei, o mamă casnică, într-o căsnicie eșuată și a lui Aziz, autorul
romanului pe care ea îl primește de la o agenție, pentru a scrie un referat,
roman în care ea descoperă fascinanta tovărășie spirituală a faimosului poet
persan, Rumi și a dervișului sufit, Shams din Tabriz, libertatea, forța și
frumusețea spiritualității și a iubirii: „În multe privințe, secolul XXI nu e
chiar atât de diferit de secolul XIII. Ambele vor rămâne în istorie ca vremuri
ale unor conflicte religioase [...], ale unor
neînțelegeri culturale și ale unei atmosfere generale de nesiguranță și teamă
de Celălalt. În aceste timpuri, nevoia de iubire este mai mare ca niciodată.”
Personajele din
secolul XIII sunt filigranate prin poveștile proprii pe care le spun într-un
limbaj cu o savoare pestriță, în care simțul umorului se contopește cu
adâncimea aforismelor sufite și mireasma desuetă a unor termeni: „cadiu, vizir, șeic, emir, șip”: Suleiman bețivul,
Trandafirul Deșertului – târfa, Hasan cerșetorul, Shams, Rumi, Sultan Walad,
Kimya, Kerra, Aladdin, etc.
Din mâinile
fermecate ale scriitoarei ies descrieri ca niște chilimuri prețioase, brodând
cu fir aurit senzorialul: „trei mirosuri însoțesc amintirile mele despre
Tabriz: cel de lemn cioplit, cel al pâinii cu mac și mireasma proaspătă a
zăpezii” (Shams) sau tehnica enumerației ample: „am trecut prin păduri dese,
câmpii netede și pustii; am poposit în caravanseraiuri și pe la hanuri; m-am
sfătuit cu învățații din biblioteci străvechi; am văzut temple, mănăstiri,
altare; am ajunat cu înțelepții și m-am ospătat cu necredincioșii; am dansat cu
șamanii sub luna plină; am ajuns să cunosc oameni de toate credințele, vârstele
și meșteșugurile și am fost martor deopotrivă la nenorociri și miracole.” (Shams)
Cele 40 de legi
ale iubirii sunt învățăturile de temelie ale misticilor rătăcitori, rodul
tuturor încercărilor prin care a trecut Shams, dervișul sufit, o culegere care se
deschide căutând iubirea nu în afara ta, ci înlăuntru, prin truda inimii, nu a
minții: „Felul în care îl vedem pe Dumnezeu oglindește limpede felul în care ne
vedem pe noi înșine. Asta e prima lege, frate.”
Călătoria
inițiatică din secolul al XIII-lea a dervișului rătăcitor, Shams, prietenul
spiritual al lui Rumi, capătă dimensiunile epopeice ale unui basm al
spiritualizării, Shams primind, pe lângă darul viziunilor, și obiecte magice:
șip, oglindă din argint și năframă de mătase pe care le dăruiește celor în
nevoință, aducându-i lui Rumi lumina puternică și infinită a iubirii care-l
desăvârșește și motivând-o pe Ella din secolul al XXI-lea să-și înceapă propria
călătorie de aflare a sinelui și a iubirii: „O viață fără iubire e lipsită de
însemnătate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală, ori
materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană... Împărțirile duc
la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi nici numită nici lămurită. (Dar ea
lămurește totul.) E ceea ce e, pur și simplu. Iubirea e apa vieții, iar cel ce
iubește e un suflet de foc. Lumea se învârte altfel când focul iubește apa. ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu