joi, 2 iulie 2009

Raison d’ être: Extrem de tare şi incredibil de aproape – J. Foer


Majoritatea oamenilor scriu numele culorii pixului pe care-l ţin în mână... Nu e chiar la-ndemână să faci ce-a făcut tatăl tău, să scrii numele unei culori cu altă culoare. E nefiresc.
Romanul ăsta e despre buzunarele de care avem nevoie, buzunare suficient de mari pentru familiile noastre şi prietenii noştri şi chiar pentru oameni care nu-s pe lista noastră, pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar pe care am vrea să-i protejăm, despre singurele animale care roşesc, râd, au religie, duc războaie şi se sărută cu buzele, despre răspunsul simplu la întrebarea complicată: Ce încerci să faci?, Încerc să fiu!, despre cât de important e cum să te poţi cuibări, despre cum să iei un cântec trist şi să-l faci mai bun, despre tragedia iubirii: cel mai mult iubeşti lucrurile de care ţi-e dor, despre toate cuvintele dintre palme, despre cum poţi să tragi lumea înăuntrul tău, s-o rearanjezi şi s-o exprimi sub forma unei întrebări: Îţi place de mine?, despre moartea de azi care umple ziarele de mâine: mamă a trei copii, student în anul doi, suporter al echipei Yankees, avocat, frate, magician de weekend, soră, fiu mijlociu, contabil, poet insomniac, tată, proaspătă mămică, copil unic, degustător de vinuri, secretară, partener de bridge, cititor înrăit, manager, analist, etc., despre cum să trăieşti suficient, adică peste o sută de ani, încât să-ţi dai seama sută la sută că nu eşti sigur de nimic, despre cum poţi să scrii biografia unei persoane într-un singur cuvânt: Mick Jagger: bani!, Che Guevara: război!, A. R. Black: Soţ, Ornette Coleman: Muzică!, despre ce poţi găsi pe google: a-şi pudra nasul, Churchill, Mustang decapotabil, Polaroid, a te giugiuli, Grace Kelly, Războiul Civil din Spania, Pe aripile vântului,ş.a.m.d., despre câţi oameni singuri sunt aproape de tine, despre Ce-o fi aşa de grozav să simţi şi să visezi?, despre faptul că niciodată n-o să putem să le spunem te iubesc îndeajuns, celor pe care-i iubim, chiar dacă mereu e nevoie.
Pentru toate astea, e nevoie să te numeşti Oskar Schell, să ai 9 ani, să fii inventator, designer şi fabricant de bijuterii, consultant IT, francofil, entomolog amator, arheolog amator, astronom amator, pacifist, origamist, colecţionar de monede rare, suveniruri de la Beatles, fluturi care au murit de moarte naturală, pietre semipreţioase şi altele, să-ţi placă Stephen Hawking şi să adori ţestoasele şi neapărat să ai o carte de vizită pe care la telefonul mobil să scrie: Secret, iar la fax: încă nu am fax, ca să poţi fi găsit oriunde.
Dar cel mai important este să îndrăzneşti să scrii numele unei culori cu altă culoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu