Mere coapte

Din pătratul desenat cu cretă: trebuia să închizi ochii şi să te întorci la lumea ca de vată a unei nopţi alese cu luare-aminte din evantaiul cărţilor de joc; o lumină umedă se filtra ca un înger până la patul cu plapumă galbenă; prezentul se bărbierea cu cioburi de sticlă în lipsa unui brici îngropat în vreo glastră.
(Cortazar, Şotron)


Gândurile mele încearcă să se încălzească: o să ne facem mai uşori, în anotimpul cel nou şi colorat. Dacă gândurile noastre cele mai grele, ar fi nişte haine, am umbla goi, în toate anotimpurile, sfidând orice pudibonderie înţolită.


Sensibilitatea mea exagerată la anumite mirosuri. Imagini sepia: eu, foarte mică, trecând prin bucătărie, cu un cârlig de rufe prins pe nas, din cauza mirosului de oţet, în timp ce bunică-mea pregătea nişte murături; eu cu febră mare – la ameninţarea maică-mii: îţi pun şosete cu oţet!, au început să-mi clănţăne dinţii şi am îngheţat instantaneu.

Naftalină: cristale încărunţite de timp înghesuit în melană


Un fel de autism, din cauza vremii şi a vremurilor. De-abia reuşesc să ajung la mine când îmi fac semne cu mâna. Prea mult alb şi prea mult frig. Parcă nu se mai vede nimic. Blank. Nu mai vreau iarnă vreo 7 ani de-acu înainte.


U2, Numb
me2





De lirice escapade: tandre îmbrăţişări caramelizate, contopiri aromitoare unse cu miez. Mâine.