Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

marți, 14 februarie 2012

Prestidigitaţii

The Tiger Lillies Circus by Sebastiano Toma




N-am mai fost la circ din clasa a patra. Purtam o rochie moale din catifea, pantofi roşii, aveam părul împletit în codiţe. Rochia era făcută de bunică-mea, la maşina ei de cusut Singer, la care mă lăsa şi pe mine să pedalez când eram răcită şi nu aveam voie cu bicicleta pe-afară. Nu-mi mai amintesc mare lucru decât că am primit o floare albastră, de la un clown pe care am pus-o la păstrare, într-o carte.


Am găsit o floare albastră, într-o carte pe care o credeam pierdută. Aşezată cu grijă de mâinile mici, îşi întinsese frunzele printre cărările întortocheate dintre pagini. Desprinsă, s-a împrăştiat toată la picioarele mele. În cameră, mâinile scriau albastru o poveste cu un clown cam trist şi o fată care desena zâmbete.


Am un suflet răsucit. Aş putea fi contorsionistă.


Mă gândesc să-mi aprind o ţigară din foi şi să stau ca un fachir, cu o cobră ruginită ca o mobră. Dacă aş fuma, m-aş încolăci. Circ pe tavan.


Dintr-un joben fistichiu, ies în fâlfâit de mâneci clopot şi frunte zburătoare:
- o aversă de intro din Stormy Weather al Ettei James, la scenă deschisă de Julianne şi Colin, în A Single Man



- un caleidoscop cu ochii întorşi înăuntru

- un pachet de cărţi de tarot care mă ia cu arcanul în plină zi

Un comentariu:

  1. circ minimalist pe tavan
    cu umbre și contorsiuni
    lugubre sau dimpotrivă:
    haioase, duioase. pavan.

    RăspundețiȘtergere