Ştii, chiar n-aş vrea să începem cu stângul. Şi nici cu dreptul. Am ajunge să ne batem călcâiele ca nişte soldăţei de plumb aşteptând să fie băgaţi în cutie după ce şi-au încheiat programul de atingere a limbilor cu precizia elveţiană sau marcă înregistrată de rutină în tandem a cadranului.
Aş vrea să ne ţinem de găici. Va fi felul nostru de a încerca să ne agăţăm. Va fi felul nostru de a lupta pentru neatârnare. Va fi felul nostru de a scăpa prin degete. Va fi felul nostru de a ne apuca să ne ţinem suspendaţi în respiraţii până la sfârşitul aerului.
Hai şui.
Andrew Bird, Effigy
sâmbătă, 11 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu