Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

vineri, 24 februarie 2012

Far from the madding word

Vă doresc o primăvară minunată. Nu ştiu când mă voi mai întoarce aici. Îmi iau tălpăşiţele. :)



Din spartul puzzle şi sonor care-mi sunt, vă ofer o piesă Moby, de pe albumul Destroyed (2011), care mi-a făcut întreagă o noapte din bucăţi.

Moby, The Broken Places

4 comentarii:

  1. Zvarlugo, m-am gandit la tine cand am vazut Hugo. Ghicesti de ce?
    http://desprefilme.blogspot.com/2012/02/hugo-2011.html
    ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Tălpăşiţele... cuvînt nebun, îmbibat de salcîmi.
    { deşi eu, sincer să fiu, habar nu am avut despre ce naiba e vorba. Am văzut doar zambilele sugrumate în plastic, care aşteptau cuminţi pe tarabe. Şi o urmă de mărţişor.}

    RăspundețiȘtergere
  3. Mircea Popescu,
    şi chiar aşa: până unde l-ai dus?

    Teo, acu îmi pică ochii-n gură şi ochelarii pe tastatură, dar, poate după ce-o să citesc şi după ce-o să văd, o să ghicesc mura aia. :)

    unmuzşchiop,
    [să ştii că nici eu n-am putut să scriu locului, pentru că, într-adevăr i-am luat urma, fără să mai scap turma}

    RăspundețiȘtergere