Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

duminică, 11 martie 2012

A walk on the wide slide

Anonymous (2011) – swords=words
- De ce trebuie să scrii?
- Vocile, Anne. Nu pot opri vocile. Le aud mereu. Când dorm, când sunt treaz, când cinez, când mă plimb pe deal. Dorinţele unei fecioare, ambiţiile unui curtean, planul unui criminal, rugămintea victimei sale… Numai când scriu cuvintele, vocile lor pe pergament încetează şi mă eliberează. Doar atunci mi se linişteşte mintea. Aş înnebuni dacă n-aş scrie vocile.
- Eşti posedat?
- Poate că sunt.
(Edward)




The Descendants (2011) – oriunde ai fi, cât eşti în viaţă nu ai cum să fii imun la iubire, dezamăgire, durere, trădare, moarte

Prietenii mei de pe continent consideră că, doar pentru că locuiesc în Hawaii, sunt în Paradis... Stăm cu toţii aici şi bem mai-tai, ne ondulăm şoldurile şi facem surf. Sunt ţicniţi? Cred că suntem imuni la viaţă? Cum de pot crede că familiile noastre sunt mai puţin ratate, cancerul nostru e mai puţin fatal sau suferinţele inimilor noastre sunt mai puţin dureroase? (Matt King)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu