Cred că inima fiecărui om e ca o fântână adâncă. Şi nimeni nu ştie ce zace pe fundul ei. Nu ne putem decât imagina, judecând după lucrurile care ies din când în când la suprafaţă.
„Avion – sau cum vorbea singur de parcă citea o poezie”;
vol. „Salcia oarbă, fata adormită”, H. Murakami
Chiaroscuro, Silent Snow
*imaginea e de pe coperta cărţii
ei,uite ca am venit si eu pe la tine:)si imi place tot ce vad pe aici..si ma bucur ca suntem niste frumosi ciudati
RăspundețiȘtergereFrumoşii ciudaţi ai marilor bloguri/blocuri :)
RăspundețiȘtergerevoi bea pentru asta :))
RăspundețiȘtergeredacă se poate, să fie un vin ghiurghiuliu, că la palincă eu n-aş avea cum să te însoţesc, pentru că am mirosit odată un păhărel şi-am căzut într-un somn ca-n pădurea adormită. chiar! clar. :))
RăspundețiȘtergere