Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

marți, 1 noiembrie 2011

Clarităţi obscure: adânci(ni)mi




Cred că inima fiecărui om e ca o fântână adâncă. Şi nimeni nu ştie ce zace pe fundul ei. Nu ne putem decât imagina, judecând după lucrurile care ies din când în când la suprafaţă.
„Avion – sau cum vorbea singur de parcă citea o poezie”;
vol. „Salcia oarbă, fata adormită”, H. Murakami


Chiaroscuro, Silent Snow



*imaginea e de pe coperta cărţii

4 comentarii:

  1. ei,uite ca am venit si eu pe la tine:)si imi place tot ce vad pe aici..si ma bucur ca suntem niste frumosi ciudati

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoşii ciudaţi ai marilor bloguri/blocuri :)

    RăspundețiȘtergere
  3. dacă se poate, să fie un vin ghiurghiuliu, că la palincă eu n-aş avea cum să te însoţesc, pentru că am mirosit odată un păhărel şi-am căzut într-un somn ca-n pădurea adormită. chiar! clar. :))

    RăspundețiȘtergere