Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

vineri, 23 septembrie 2011

Recreaţia mare



"Era o incredibilă după-amiază, bântuită de funigei şi de aroma tufănelelor când cerul însuşi, uns cu mierea ultimilor faguri de vară, se amestecă în viaţa ta particulară şi intimă, îţi dă o mie de motive să zaci pe banca trasă la soare şi, în acelaşi timp, o mie de ghionţi să pleci, să te tot duci, să nu te mai opreşti... Ceas de cumpănă, de lenevie şi dor de ducă, de remuşcare că nu faci nimic ori că faci ceva, totdeauna parcă altceva decât s-ar cuveni, înfăşurat în dulce mantie de lumină şi pace... Toamna respiră molcom, răcoros şi calm."
(Mircea Sântimbreanu)


PS:
din sipet, câteva cuvinte patinate şi preţioase, de împodobit sufletul:
scrânciob, a cucăi, maculator, pituşcă, sacsie


File din poveste - pe maculator scrie: G.I. are mere

3 comentarii: