luni, 26 septembrie 2011
corp de iluminat
decoratoarea de interioare era o femeie cu pielea foarte albă
pentru că se născuse într-o zi din decembrie
prindea în căuşul palmelor fulgi de zăpadă
în fiecare anotimp ea avea mâinile reci
când era mică visa cu ochii deschişi cohorte de îngeri
în timp ce băieţii de seama ei îşi construiau cazemate
cât ai clipi din ochi se pornea războiul cu bulgări
al iernilor înrămate în amintiri alb-negru
din albumul pleoapelor
i se zicea decoratoare de interioare
şi nu era un hobby
aşa cum unora le place să probeze haine şi să-şi cumpere
nicio profesie sau un mod de a trăi
cum se zice despre
doctor avocat muncitor economist profesor scriitor
era felul ei de a simţi
ştiu că eu sunt un om rău
dar tu scoţi tot ce-i mai bun din mine
îi spusese odată cineva
ea nu i-ar fi spus că-i un dar
i-a răspuns doar că
interiorul te pune în valoare
şi asta poate reuşesc să văd eu
cum se aşază în tine
deşi tu n-o simţi sub niciun chip
când l-a găsit pe el
a întrebat-o scurt: ce-ai schimba la mine?
ea i-a răspuns:
nimic. îmi place aşa cum eşti.
şi a rămas să-l locuiască
el o încălzea pe dinăuntru
PS:
I’m Your Man, Leonard Cohen
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
deci G.I. s-a mutat?:PP
RăspundețiȘtergereM.
super poemul tau,Zvarlugo!:)
M., eu ştiu că G.I. s-a mutat demult cu piesa lui Cohen, de când a ascultat-o prima dată.
RăspundețiȘtergereAltceva nu mai ştiu. :)
Merci.