luni, 6 iunie 2011

Harta din mansardă








Prima dată
când mi-am dorit o mansardă, a fost după ce terminasem Romanul adolescentului miop. Purtam ochelari de vedere, de tot îl iubeam pe Eliade.

A doua oară
când mi-am dorit o mansardă, eram îndrăgostită de bărbatul care-mi scria toamnele-n piele: Răspunde-mi, răspunde-mi, cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?..., fără să mă-ntreb cât. Fără oprire cădeau frunzele. Ploua mult. Atât.

A treia oară
mi-am dat seama că mansarda mea mă locuieşte dintotdeauna ca o legendă care mă găseşte uşor însemnată şi minunată. Iubesc poveştile!, mi-am pus semn şi m-am minunat atunci. Şi acum.
Şi nu mai număr.



PS:
Comptine d’un autre été, Yann Tiersen

6 comentarii:

  1. toata viata mea mi-am dorit o mansarda

    RăspundețiȘtergere
  2. Toată viaţa poţi avea o mansardă. E timp.
    (E timpul pentru mansardă.)

    RăspundețiȘtergere
  3. sau doua, daca sunt mai mititele. nu?

    RăspundețiȘtergere
  4. si mie sa-mi faci o derogare individuala ca sa nu mai stau la rand la aprobare. da? ne-am inteles, zvarluga bond?

    RăspundețiȘtergere
  5. Două mansarde mititele nu sună chiar rău, adică a: uite ăsta, lacomu, are acu doouuăă!

    Prizadehârtie, zău că înţeleg, dar chiar nu ştiu să fac derogări individuale. Parcă ţi-am mai zis că am început să moderez din cauza intervenţiilor minunate ale unor iubitori/iubitoare mai mult, de mahalagisme.

    Dar nu mai sta la rând. Lasă-l acolo, că-l iau eu şi te anunţ într-o săptămână că l-am primit.

    RăspundețiȘtergere
  6. mi se pare ca e posibil sa accepti automat comentariile anumitor useri, uita-te si tu in setarile de la blogspot.

    RăspundețiȘtergere