luni, 6 iunie 2011
Harta din mansardă
Prima dată
când mi-am dorit o mansardă, a fost după ce terminasem Romanul adolescentului miop. Purtam ochelari de vedere, de tot îl iubeam pe Eliade.
A doua oară
când mi-am dorit o mansardă, eram îndrăgostită de bărbatul care-mi scria toamnele-n piele: Răspunde-mi, răspunde-mi, cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?..., fără să mă-ntreb cât. Fără oprire cădeau frunzele. Ploua mult. Atât.
A treia oară
mi-am dat seama că mansarda mea mă locuieşte dintotdeauna ca o legendă care mă găseşte uşor însemnată şi minunată. Iubesc poveştile!, mi-am pus semn şi m-am minunat atunci. Şi acum.
Şi nu mai număr.
PS:
Comptine d’un autre été, Yann Tiersen
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
toata viata mea mi-am dorit o mansarda
RăspundețiȘtergereToată viaţa poţi avea o mansardă. E timp.
RăspundețiȘtergere(E timpul pentru mansardă.)
sau doua, daca sunt mai mititele. nu?
RăspundețiȘtergeresi mie sa-mi faci o derogare individuala ca sa nu mai stau la rand la aprobare. da? ne-am inteles, zvarluga bond?
RăspundețiȘtergereDouă mansarde mititele nu sună chiar rău, adică a: uite ăsta, lacomu, are acu doouuăă!
RăspundețiȘtergerePrizadehârtie, zău că înţeleg, dar chiar nu ştiu să fac derogări individuale. Parcă ţi-am mai zis că am început să moderez din cauza intervenţiilor minunate ale unor iubitori/iubitoare mai mult, de mahalagisme.
Dar nu mai sta la rând. Lasă-l acolo, că-l iau eu şi te anunţ într-o săptămână că l-am primit.
mi se pare ca e posibil sa accepti automat comentariile anumitor useri, uita-te si tu in setarile de la blogspot.
RăspundețiȘtergere