marți, 24 mai 2011

Surâsuri în plin mai









***
M-am jucat şi eu cu păpuşi. Le citeam poveşti, le dădeam să mănânce din tot ce înghiţeam şi mai ales preventiv, sirop de tuse, ca să nu răcească, pentru că
n-ar mai fi ieşit din casă şi ar fi oftat la geam, privind omul de zăpadă care niciodată nu face febră, deşi mănâncă mereu îngheţată. Le făceam haine din şosetele mele noi şi eşarfele maică-mii şi le urmăream cu profesionalism, bătăile inimilor din plastic, cu un stetotscop din gentuţa mea, complet echipată, de la Crucea Roşie. N-am folosit niciodată seringa, pentru că nu a fost cazul. A preveni este mult mai uşor decât a trata, îmi spunea maică-mea, neslăbindu-mă din ochi, atunci când îmi dădea linguriţa cu untură de peşte şi premiul de după, nişte pătrăţele vesele de Cavit, tare bune la gust.
Eram foarte grijulie cu toate păpuşile, aşa că le-am păstrat în stare bună, mulţi ani până când le-am dăruit unei fetiţe mai mici decât mine.


**
Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,
Ne-am şi fracturat un an,
Unul din anii noştri importanţi şi ţepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simţim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca şi pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Şi calul să necheze odată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: „Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viaţă
Noi avem de gând să facem
Nişte fapte grozave”.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plângem din tot sufletul,
Ţinându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.
(Marin Sorescu, Jucării)


*
desigur, cântec pentru copii:
(mhmm, deci am bascheţi roşii, fluture, ochelari, mai vreau nas dintr-ăla roşu)
Ingrid Michaelson, The Way I Am
pfff, videoclipul e dintr-ăla: Embedding disabled by request,
dar vă descurcaţi voi

7 comentarii:

  1. cirese la ata! tare mi-e dor de ele, de unde pe aici? :(... ti-a crescut parul, iti ajunge pana la clavicula nox, cred, mie pana la dupa-sani si tot rosu il fac, altfel nu-i dau de hac. papusile nu mi-au placut niciodata, nici dantelutele, nici coditele, nici ciaiuturile, nici prajiturelele sau imbufnelile. creca mi-s roata de pulbere. are we all?...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ia câte vrei de-aici, să-ţi mai treacă din dor.
    Greiere roşcat, mie părul îmi cam trece de claviculă şi e în crescândă explorare, văd;
    de vopsit, n-am de gând să-i mai schimb culoarea lui şi-mi păstrez năravul. :)
    Păpuşile şi codiţele mi-au plăcut dintotdeauna, îmbufnelile, nici mie, dar mi se mai întâmplă să fiu bosumflată. Foarte rar.
    Ceaiuri şi prăjituri cu pălărierul nebun, mereu, cu plăcere.
    Danteluţe nu, însă uneori mai dantelez colţuri aspre, alteori mai cochetez cu broderie.
    Roată de pulbere, zici tu, pulbere de stele suntem, aş zice eu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cireseee! Mi-e dor sa ma mai cocot intr-un cires din varful dealului... Cat de departe e dealul acela!
    Mai demult am scris asta http://arhetipal.blogspot.com/2010/09/drum-printre-arbori.html
    Imi plac baschetii rosii. Si vreau si eu un rotitor de vise. Pe al meu l-am pierdut prin poduri prafuite...
    Vreau, vreau vreau!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragostea-i destin stravechi cu cirese la urechi :)
    Cavit 9 (noua) :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Teo, hai cu mine la cireşe! :)
    Tocmai ţi-am colindat cărarea dintre arbori. Minunată. Încă freamăt.
    Şi mie îmi plac cel mai mult bascheţii mei uşori şi cireşii.
    Cândva o să-ţi caut un rotitor de vise şi dacă nu găsesc, ţi-l împrumut pe al meu. L-am primit mai demult, de la ora25 (mulţumesc mulţumesc, ora!) tocmai pentru că n-am fost prea cu/minte.

    xxl, despre dragoste, numai în şoaptă, cu cireşe.
    Chiar aşa, nouă. Nouă ne place. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. ieiii, fiascolecitina îmi plăcea cel mai mult! rotitor aş sări elasticul şi coarda în acelaşi timp / cu rotilele-n picioare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Phii, pasămite tocmai din phiiascolecitina cred că au venit şi Tabletele din Ţara de Kuti/Cutii ale lui Arghezi...
    Elasticul şi coarda da da :)

    RăspundețiȘtergere