vineri, 19 noiembrie 2010

(po)veşti la drum de seară



Azi n-am avut chef de nimeni.
M-am furişat din mine după ce mi-am lăsat un bilet lângă calculator:
aşteaptă-mă ca şi când

Am mers foarte mult pe jos. Ore. Fără să mă gândesc la nimic.
M-am oprit pe la bibliotecă. Voiam să-mi iau Extrem de tare şi incredibil de aproape. Mi-era dor de Foer:
Fata aceea frumoasă nu ştia cât e ceasul, se grăbea, a spus: „Noroc”, eu am zâmbit, ea a grăbit pasul, cu fusta înfoindu-se în timp ce alerga, uneori îmi aud oasele trosnind sub greutatea tuturor vieţilor pe care nu le trăiesc.
N-am vorbit despre ceva anume, dar m-am simţit ca şi când am fi vorbit despre cele mai importante lucruri.
I-am povestit despre sculpturile mele, ea a spus: „Sunt sigură că vei fi un mare artist”. „Cum poţi fi sigură?” „Pur şi simplu”. I-am spus că eram deja un mare artist, pentru că eram atât de nesigur, ea a spus: „Voiam să zic celebru”, i-am spus că nu asta conta pentru mine, m-a întrebat ce conta pentru mine, i-am spus c-o făceam doar de dragul de-a o face, ea a râs şi a spus: „Nu te înţelegi pe tine însuţi”, eu am spus: „Ba bineînţeles că mă înţeleg”, ea a spus: „Bineînţeles”, eu am spus: „Chiar aşa”! Ea a spus: „Nu-i nimic în neregulă dacă nu te înţelegi pe tine însuţi”, vedea prin cochilie până în miezul meu, „Îţi place muzica?”

Dar aveau nuş ce activitate. Şi nu dădeau cărţi. Profa le spunea elevilor, în faţa scărilor: vă rog să vă comportaţi frumos. Dacă sunteţi cuminţi, vă duc la o prăjitură după. Am zâmbit subţire: We don’t need no education…

Mi-am luat covrigi cu susan. I-am mâncat mergând. Am văzut afişe cu spectacolul lui Tudor Gheorghe: Cavalerii felinarelor târzii. Prin decembrie. Aş vrea mult să merg... Domnul menestrel cu salcâmi nebuni, Ludmilă şi dona Clara. Ce mai coţcar!

Mi-am cumpărat o rochie vintage. Parcă-i din borangic, aşa-i de uşoară! Când am îmbrăcat-o, arătam ca zâna pădurilor şi a munţilor. M-am învârtit în ea până am ameţit. N-am mai putut să mă despart de ea, aşa că am intrat amândouă în poveste.

Pe seară, când m-am întors acasă, mi s-a făcut foarte frig şi a început să-mi curgă nasul. Când mi-am scos batista, mi-am amintit de Muc cel Mic, de pantofii lui cu vârful întors şi de calif.

Fără să mă cert, că m-am întors târziu, m-am primit cu un vin cald cu scorţişoară. Şi am ars-o pe vrăjitoare, cu Tristitia.


PS:

Tristitia - Burn The Witch

8 comentarii:

  1. my sweet lady, textul asta e de pus in brad. langa ingerul din varf si steluta argintie esti:)
    thank you for the tales and don't be sad, please,don't be sad, little fairy

    enchanting music, your Tristitia...

    incognito

    RăspundețiȘtergere
  2. covrigi cu susan! Mereu sunt întrebat de care prefer "Susan sau mac?". I-au unul cu mac şi unul cu susan. Pe primul îl duc acasă, uitat în punga lui de hîrtie. Pe al doilea îl mănînc în timp ce merg.
    Îmi aduc aminte şi acum, cum plonjam în gheaţa fiorurilor care îţi smulg sufletul picătură cu picătură de pe oase, în zboruri ameţitoare printre fulgi bezmetici de la atîta vals...Ieşeam de la simphonia "menestrelului cu salcîmii nebuni...".
    De cînd nu am mai văzut zîne ale pădurilor şi ale munţilor... Acum sunt numai iele înfiorătoare peste tot. Pe ultima Zîna am îngropat-o chiar eu astă vară, pe fundul unui lac glaciar...prin Ţarcu. Cum de te-au ales Luceferii autumnali să fii zînă?

    RăspundețiȘtergere
  3. G.,ce mi-a placut asta cu 'asteapta-ma ca si cand'!:)
    Foeru l-am citit,din vina ta,ti-am mai scris,foarte fain fragmentul pe care l-ai pus,tot romanul e fain rau.
    Maestrul Tudor Gheorghe le zice al naibii de bine.Am multe cd-uri cu el.Sa stii ca am fost si la cateva concerte.A facut toti banii.Chiar ca suna bine asta de care zici tu aici.
    Profa le promitea prajitura elevilor,hehehe.Nu-mi mai amintesc decat de invatatoarea mea care ne punea in banci,bomboane de 1 iunie.
    Poate ne incanti si pe noi cu rochia aia candva:))
    Muc cel mic:))da pe Nils Holgersson,il mai stii?
    pe Tristitia tot de pe aici o stiu:)vrajitoare de chitara,incearca si Jesse Cook,Cascada sau Cancion triste,poate-ti e pe plac si chitara lui.

    V.
    Te-am iubit Ludmila cand eram mai mic
    Oferindu-ti zilnic flori presate-n plic
    Te-am iubit in taina cu tot visul meu
    Agatat de sfoara unui subred zmeu
    :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Hm, ce furisare placuta! Devin invidios, de cate ori vreau sa-mi las cate un bilet, fie nu gasesc hartie, fie nu gasesc pix :(

    RăspundețiȘtergere
  5. :) Si toate astea de la un bilet? Felicitari ptr text.

    RăspundețiȘtergere
  6. V., Jesse Cook, zici tu??? Ha!

    @all, merci mult, revin, dar nu chiar acum...

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, obișnuiesc să ard vrăjitoarele cu vin fiert.

    RăspundețiȘtergere
  8. incognito, thank you very much, for your kindly words.
    I'm not sad, I'm not sad, look I'm smiling :-)

    doctorox, şi mie îmi plac cel mai mult, cei cu susan. Nu ştiu de ce m-au ales pe mine. Pentru că-s cam ciufulită şi nu am baghetă. Poate chiar din pricina asta. :)

    V., şi nouă ne punea învăţătoarea bomboane, în bancă, de 1 iunie. Ne-a adus şi cireşe... draga de ea, că nu mai este. Am fost ultima ei clasă, înainte de pensionare. Mi-amintesc cum ne-a întrebat ce vrem să ne facem şi mie mi se părea atâta bătaie de cap, că i-am zis: nu ştiu. Iar colegul meu de bancă, mi-a spus la ureche, mândru: ai văzut că n-a mai dat
    nimeni răspuns ca al tău? :))

    Rochia, da, e o (în)cântare. Cândva, poate...

    Cum nu? Nils, gâsca şi minunata călătorie.

    Ludmila, daaa. Era surdă dona Clara. :)

    xxl, spune-ţi biletul. Şi gata.:))

    RCA, cel mai ieftin mijloc de transport e imaginaţia. Şi te poartă oriunde vrei. :)

    Rareş, numai vrăjitoare să fii. :))

    RăspundețiȘtergere