Kiar aşa, îi răspunse Sugiko, goală puşkă.
Asta citea tăntiţa din faţa mea. Cartea se numea Până la lăsarea serii. Şi, probabil kă s-a mai numit, kiar până la lăsarea nopţii (uite că acum s-a ridicat dimineaţa), dakă nu a murit. Când a intrat şi Mieko, n-am mai putut să văd ce a urmat, nu pentru kă aş fi vrut să le respekt intimitatea, dar au venit nenii ăia să ne verifice biletele.
PS:
Nu vă mai zic decât Regarde l'ocean.
imi plashe melodia asta 'optzecista':)
RăspundețiȘtergerecred ca era o care nu f buna, cartile bune cer un decor intim. in autobuz/troleu n-as putea ceti ceva interesant:)
Şi mie. Parcă o cântă şi Mylene Farmer.
RăspundețiȘtergereCred că ar fi fost o carte care m-ar fi amuzat teribil, dacă m-ar fi momit în vreun fel, s-o citesc. Dar n-a fost să fie de niciun fel. :))