Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

marți, 29 iunie 2010

Voyeurism: indiskreţie în mijlocul de transport în komun



Kiar aşa, îi răspunse Sugiko, goală puşkă.
Asta citea tăntiţa din faţa mea. Cartea se numea Până la lăsarea serii. Şi, probabil kă s-a mai numit, kiar până la lăsarea nopţii (uite că acum s-a ridicat dimineaţa), dakă nu a murit. Când a intrat şi Mieko, n-am mai putut să văd ce a urmat, nu pentru kă aş fi vrut să le respekt intimitatea, dar au venit nenii ăia să ne verifice biletele.



PS:
Nu vă mai zic decât Regarde l'ocean.

2 comentarii:

  1. imi plashe melodia asta 'optzecista':)
    cred ca era o care nu f buna, cartile bune cer un decor intim. in autobuz/troleu n-as putea ceti ceva interesant:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi mie. Parcă o cântă şi Mylene Farmer.

    Cred că ar fi fost o carte care m-ar fi amuzat teribil, dacă m-ar fi momit în vreun fel, s-o citesc. Dar n-a fost să fie de niciun fel. :))

    RăspundețiȘtergere