Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

miercuri, 19 mai 2010

Tricouuuuou



Există lucruri care au fost făcute pentru mine. Dacă încă nu-mi aparţin, este doar chestie de timp. Bunăoară, frumuşelul ăsta de tricou care mă aştepta de la începutul fabricaţiei lui.

M-am nimerit azi în autobuz, lângă un cârd de fete de gimnaziu sau de liceu, cine să mai ştie la cum arată şi ce mai mănâncă, de arată aşa. Erau vreo 5 şi au ţinut morţiş să se pupe între ele, cu ţocăitul ăla strident. Una dintre ele se plângea că i-e frică de ce-o să facă la română. Că proful nu prea era în toane bune. Profii. În adânc, în fapt sau în adâncul faptului, nişte bestii cu feţe înşelătoare, aproape umane. Teacher leave the kids alone. N-aş putea să spun de ce m-am hlizit puternic. În mine. În fine. M-am comportat ca o introvertită în ambianţa strâmtă. Până am coborât.

Când mă uit la ce cărţi mi-am luat de la bibliotecă, mi se face rău.
Ce combinaţii pot face. Pe scurt, aş putea să spun că sunt la zi, adică, Sex, shopping şi un roman – Alain de Botton şi mă apuc de ghicit, că tot am făcut astronomie în liceu, adică, Mantia de stele, Ghid astrologic de ghicit, Milorad Pavić. Ah! Şi Istoria iubirii – Nicole Krauss. Am luat-o, chipurile ca să-mi amintesc. Începe cu Ultimele cuvinte din lume: Când or să-mi scrie necrologul. Mâine. Sau poimâine. O să sune aşa: Leo Gursky căruia îi supravieţuieşte un apartament plin de căcat...
Deci mi-e rău. Nu e de la omletă. Mi-am făcut-o chiar eu.

Intuiţie.
Când eram foarte mică şi mă încânta ceva, spuneam că îmi place cel mai mult de pe lumea asta. Mai târziu, mi se spunea: Da’ tu, din ce lume vii? sau Pe ce lume eşti? Acum când spun că-mi iau lumea în cap, înseamnă că tot ce-i acolo e al meu.



PS:
Revin la tricou, pentru simetria cu titlul, you were made to coverin' me:

7 comentarii:

  1. vezi? un alt avantaj in a fi mic de statura (ma rog, nu mic-mic): poti purta si catalige, si talpi plate, dupa plac. noroc ca mie nu-mi prea plac alea inalte, dar cateodata ma mai ia cheful. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred că fiecare statură are avantajele ei.
    Eu am picioarele lungi şi gleznele foarte subţiri. Nu port catalige, pentru că merg mult pe jos şi-mi plac încălţările comode şi foarte uşoare.
    Tocurile înalte şi unghiile lungi îmi dau senzaţia unei greutăţi în plus. :) De-asta le-am dat pas de mult.
    Un amic bun când m-a văzut cu tricoul ăsta, m-a şi tachinat: Ah, ce ţi-aş da un job de office, genul stiff, cu taioare şi tocuri obligatorii. Ca să te ucid, fireşte :)))
    Dintotdeauna mi-am ales o eleganţă uşoară şi simplă, cu libertate de mişcare.

    Fericirea picioarelor mele: când le-am purtat goale prin nisip sau prin iarbă. Fericirea desculţă :))

    RăspundețiȘtergere
  3. mie-mi place alain de botton, mai ales cartea menţionată :D. nicole îmi pare că urmează prea îndeaproape (eh, măcar de-ar fi îndeaproape) stilul soţului (e doar mai diluat). iar mantia de stele .... ăăăă, pentru copertă merită.

    RăspundețiȘtergere
  4. a, pai stiu care e treaba cu mersul pe jos, merg zilnic cam 2-3 ore, in weekend si mai mult. parerea mea de rau e ca nu pot participa la walkathon-ul din iunie, de 9 ore, ca atunci ma intorc in tara. in fine.
    stiu care e treaba si cu picioarele zvelte si gleznele fine. :))fine, fine, dar ma duc pana la capatul pamantului si inapoi. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ora, chiar că eşti (de) poveste! Mulţumesc.
    Eu am mai citit "Despre farmecul lucrurilor plictisitoare" şi mi-a plăcut cum scrie Alain de Botton. :) Chiar acum mă apuc de ea, pentru că la cea a Nicolei am renunţat după Ultimele cuvinte(primul capitol), deci chiar de la bun început - ce bun, că nu mi-a plăcut deloc.
    Coperta, coperta daaa :))

    Greiere, aha, tu şi cu Haruki Murakami, participaţi la walkathoane de-astea :)))
    Să te-ntorci sănătoasă şi să-ţi fie bine acasă.

    Picioarele zvelte şi gleznele fine mă duc şi mă-ntorc tot timpul, dintr-un capăt într-altul :))

    RăspundețiȘtergere
  6. aaa, despre farmecul lucrurilor plictisitoare e drăguţă dar mult mai mititică şi mai pală. poze din aeroporturi, vitrine, cafenele.
    a mai aparut la noi eseuri de îndrăgostit - şi foarte tare am râs la ea. pe alocuri nervos, dar m-a mulţumit :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Mică şi drăguţă, da.
    N-am găsit acum, Eseuri de îndrăgostit. Data viitoare. :)

    RăspundețiȘtergere