Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

joi, 20 mai 2010

DIalog

- simţi? întrebă ea.
- simt. răspunse el sec.
- ce simţi?
- că arzi. ai temperatură.
- o să mor?
- nu cred.
se lăsă pe spate între pernele moi umplute cu pene. se lăsă şi ea.
priveau printre jaluzelele desfăcute doar atît cît să poată vedea un petec de cer.
- vezi?
- văd.
- ce vezi? insistă el.
- cerul senin.
se ridică şi îşi scoase bluza de pijama. ea îşi scoase pulovărul negru din melană, cumpărat de la secondul din piaţă.
- mă iubeşti?
- te iubesc?
- ca la început?
- poate mai mult.
dezgolit pînă la brîu privi încă o dată pe geam. soarele pătrundea hotărît printre jaluzele. ea îşi privi bustul gol în oglindă cu un soi de teamă. îşi palpă extremitatea inferioară a sînului drept. oftă. luna era mult mai discretă, dar rece ca mîinile ei.
aprinsese veioza şi îşi opri telefonul. îşi luă cămaşa de noapte în acelaşi timp în care el îşi pusese hanoracul roşu cu glugă impermeabilă.
ieşi pe uşă agăţînd în grabă cheile. “noapte bună iubito. “
ziua stătea să înceapă



Frumuseţea asta de text îi aparţine lui Moni Stănilă
Mulţumesc mult



PS:
Şi, pentru că am zis de frumuseţi, vă ofer piesa pe care prima dată am auzit-o în sală, pe finalul unei piese de teatru şi când am primit-o pe mail, o săptămână întreagă n-am avut curajul s-o ascult în căşti. Prea aproape mi-ar fi fost. De prisos să vă spun că o iubesc.
Archive - Again



Regalul continuă cu Archive - Lights



It hurts to feel
It hurts to hear
It hurts to face it
It hurts to hide
It hurts to touch
It hurts to wake up
It hurts to remember
It hurts to hold on

Turn my head

The hurt's relentless
The hurt of emptiness
The hurt of wanting
The hurt of going on
The hurt of missing
The hurt is killing me

Turn my head
Off
Forever
Turn it off
Forever
Off forever
Turn it off forever

Ever blind



Enjoy, am fugit să-mi recapăt respiraţia...

2 comentarii:

  1. Am cunoscut-o pe Moni acum un an şi ceva. Mi-a plăcut că nu se îmbată, ştie să bea.
    Sper că nu te aştepţi la nuşce analize pe text, că poezie nu e, poate doar un imperfect început de nuvelă.

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Bravo ei şi pentru asta!

    Cerculeţ, m-ai prins acum, chiar la un Mugur de viţă de Murfatlar. Dacă după două pahare sunt foarte cuminte, adică tac mult, înseamnă că eu nu ştiu să beau? :)

    Fireşte că mă aştept la cel puţin o analiză stilistică a textului, câteva observaţii despre replicile scurte ale dialogului, punctate ca nişte respiraţii şi finalul care zvâcneşte într-un început diurn al acestei poveşti nocturne, uimitor nu?

    - mă iubeşti?
    - te iubesc?
    - ca la început?
    - poate mai mult.
    Iubire care intră fără să-şi ceară voie, se intensifică, luându-te în stăpânire şi te lasă buimac, neterminând cu tine. E poezie. :)


    Uite că mai pot scrie, chiar dacă tac. :P

    RăspundețiȘtergere