vineri, 9 aprilie 2010

Sărbătoare





În dimineaţa asta când mi-a sunat interfonul, tocmai visam că eram într-o cameră necunoscută unde un bărbat îmi spunea zâmbind să mă simt ca la mine acasă. Deşi mă trezisem, nu-mi venea să mă ridic din pat, pentru că încă mă gândeam cum de avea bărbatul ăla din vis, tablouri cu mine, la el în casă. M-am urnit şi i-am deschis poştăriţei care n-a mai urcat, mi-a lăsat în cutie un aviz.
Ce-i drept, adormisem foarte târziu, cu febră mare, tuse şi gâtul inflamat. Totuşi, într-unul din tablouri eram eu sumar îmbrăcată - pe la vreo 2 ani, deci cine era bărbatul ăla indiscret...
M-am apucat să mă adun, ca să mă urnesc spre poştă. În treacăt m-am uitat în oglindă, de parcă aş fi vrut să văd pe unde mă risipisem. Dezastru. Cearcăne până în barbă, iar părul ciufulit peste orice măsură. Cearcănele le camuflam oarecum sub ochelari, dar părul n-aveam cum să-l mai chitesc.
Mi-am pus apă la fiert, să-mi fac un ceai cu miere. Mi-a sunat telefonul. N-am răspuns, pentru că mi-am dat seama că vocea mea semăna cu a lui Armstrong şi nu-mi mai aminteam cum începea What a Wonderful World. Iar Cheek to Cheek n-aş fi făcut cu nimeni, ca să nu ia răceala.
Până la urmă am ieşit şi am ajuns la poştă. I-am dat avizul, tăntiţei de la ghişeu şi am zâmbit, ca să nu mai deschid gura. Ea a început să scormonească printr-o cutie, clătinând uşor din cap, doar pentru a-şi însoţi gestul, nu cum am crezut eu: uite că pe-al meu nu-l mai găseşte!
Apoi mi-a cerut buletinul şi m-a privit cum altfel, dacă nu ca pe o ciufulită ochelaristă somnoroasă. Mi-a înapoiat buletinul şi eu am semnat acolo. Ea s-a dus în spate şi s-a întors cu un pachet. Înainte de a mi-l da, mi-a mai cerut o dată buletinul. N-am înţeles de ce mi l-a mai cerut.
Când am ajuns acasă mi-am dat seama. Pe plic scria Jucării.



Deci sfidând calendarul şi orice altă ocazie, azi e ziua mea, pentru că am primit un dar. Un caleidoscop fermecat pe care am voie să-l folosesc cât vreau conform instrucţiunilor de utilizare: Caleidoscop cu lungimea de 16,5 cm. Interzis copiilor sub 3 ani.

Darul l-am primit de la ora 25 căreia îi mulţumesc de aici până la cumuluşii ăia, apoi până la nimbuşi, păsările alea ca nişte puncte albastre şi de-abiaaa atunci înapoi.

Darul meu pentru ora 25 este o poezie:

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,
Ne-am şi fracturat un an,
Unul din anii noştri importanţi şi ţepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simţim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca şi pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Şi calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: „Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viaţă
Noi avem de gând să facem
Nişte fapte grozave”.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plângem din tot sufletul,
Ţinându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.
Jucării – Marin Sorescu


PS:
Culorile sună cam aşa:

12 comentarii:

  1. mulţumeeesc muuuult. foarte potrivită poezie, foaarte!

    RăspundețiȘtergere
  2. La multi ani! Pot sa te pup? :)))
    Imi dai si mie caleidoscopul tau?

    RăspundețiȘtergere
  3. Mersi. :) Sigur că poţi să mă pupi. Pe blog şi chiar pe mail.

    Nuu acum. De-abia l-am primit şi eu.

    RăspundețiȘtergere
  4. felicitări pentru caleidoscop, e o jucărie pe care mi-o doresc şi eu
    am trecut să-ţi spun că cineva a nimerit blogul meu căutând pe google ”zvârluga - semnificaţie„
    hmmmm
    asta m-a pus pe nişte oarecari gânduri, care-i semnificaţia ta zvârlugă dragă?

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumesc. Caleidoscopul e un vis de demult la care mă încurcam în nume, rostindu-l.

    De bună seamă, a găsit "zvârluga" la tine, printre poveştile de-o seamă...

    Zvârluga e o făptură ne-astâmpărată cu luciri verzui în privire care trăieşte în apele adânci ale somnului, în albastrul alburiu al depărtării şi pe rotunjimea pământului; hoinăreşte tot timpul prin poveşti, ascultându-şi povestea ei de la începutul cu "este ca niciodată"


    PS:
    Ieri a găsit în librărie, dosită pe un raft, o scrisoare. A ştiut că e pentru ea, fără să se mai privească în oglinda cocoţată pe secţiunea Imaginaţie:

    Aşa sunt basmele. Te trezeşti într-o bună dimineaţă. Spui: Nu era decât un basm… Zâmbeşti de tine însuţi. Dar în fond nu prea zâmbeşti. Ştii bine că basmele sunt singurul adevăr al vieţii – Antoine de Saint-Exupery, Scrisori către o necunoscută

    RăspundețiȘtergere
  6. Bun si atat.
    Sa stii ca o sa-mi fac prinzator de zvarluga.

    RăspundețiȘtergere
  7. si Zvarluga e tot Berbec! :D
    la multi ani Zvarluga, cu intarziere dar cu mult drag! ai primit un cadou ft frumos. daca stiam iti trimiteam si eu un caleidoscop japonez :) ca sa faci colectie ( eu am doua, unul rosu si unul mic mic gasit in buzunarul unei haine cumparate, fara sa stiu ca e acolo). te pup si eu,
    Irina

    RăspundețiȘtergere
  8. Irina, Zvârluga e Săgetător, dar spune că e ziua ei, de fiecare dată când primeşte cadouri. :)

    Ce noroc să găseşti haină cu caleidoscop! Hmmm, poate era chiar pentru tine, pus acolo în taină.

    Te pup şi-ţi mulţumesc mult pentru gândul frumos.
    Domo arigato gozaimasu, ca să zic aşa, ca la tine. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. cumparata*

    :) asa deci.... inseamna ca trebuie sa imi zici cand e ziua ta ca sa primesti caleidoscopul la timp :D

    RăspundețiȘtergere