luni, 5 aprilie 2010

Cu capul în Norii lui Petru Creţia




Fiecare e liber să-şi trăiască propriile stări de univers. (P.Creţia)



PS:
Poate o să revin cu nişte citate când o să am chef să cobor.

Ceva din noi pătrunde în lume şi schimbă ceva: ardoare şi fum, lumină, cenuşă, o altă sclipire a stelelor.

Mai sunt în lume şi în timp atâtea vise, atât de multe vise de nimenea visate.

Sufletul, ca o pasăre speriată, se zbuciumă şi se izbeşte de pereţii înguşti ai câte unei zile.

Cerul era numai floare de nori mărunţi cu inimi violete care pluteau încet pe azurul fin şi neted ca o albie de piatră lustruită.

Uneori, sub tăcerea cerului, culorile şi gândurile şi devenirea, par o imensă şi pestriţă zarvă, un iarmaroc sub stele şi sub nori.

Frumuseţea lucrurilor şi a lumii o simţim doar când accedem la o anumită înlesnire şi libertate, dar nimeni nu ştie încă după ce legi; şi-apoi, când bănuieşti, parcă îţi vine să taci.


Cartea lui Creţia - o dantelărie celestă în culori mişcătoare

6 comentarii:

  1. Eu n-aş mai coborî. La ce? Prinde-te de ce poţi şi nu te îngrijora că ne laşi fără "nişte citate"!
    Azi sunt eminamente altruistă :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Adi, eu mă prind greu. Cam plutesc şi uneori pe pământ, de felul meu imprevizibil. :)

    Mă bucur că azi eşti aşa.

    O să pun eu câteva horbote cereşti, din textul lui Creţia. Deocamdată le tot probez, că-mi vin tare bine: rochii, eşarfe...

    RăspundețiȘtergere
  3. ce mai poet si PC aista, recunosc ca nu mai am rabdare sa citesc astfel de texte. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. sa iti zic. ca tot sunt pe pagina, beau un pahar de vin si ma relaxez dupa ceva aranjat de carti pe rafturi.

    de ce imi e greu sa mai citesc genul de proza poetica, asa cum imi pare ce e mai sus? pentru ca sensibili suntem cu totii si norocosii vad si simt frumusetea lumii. apoi, dintre acestia, multi isi pot pune simtirile pe hartie, in cuvinte frumoase. dar eu vreau mai mult. si de la ei si de la mine. vreau sa faca pasul inainte si sa vada dincolo de suprafete si sa imi 'vanda pontul'. vreau sa vad ca inteleg, nu dar contempla, sau fac mici considerente pe marginea realitatii.

    ma intelegi?:) i want more... i want everyting.

    cat despre cer? stau intr-un oras in care blocurile nu depasesc 4 etaje si am tot cerul la dispozitie. ma bucur mult ca a venit vremea frumoasa si de-acum o sa stau mult pe afara. mai rar cu nasul in carti in ultimul timp, mai des cu nasul direct in nori, ca sa zic asa.

    da, cartea lui ishiguro nu e printre cele mai bune ale lui, aici ai dreptate. dar tot il iubesc pt never let me go.

    apropo, a vazut frate-meu (are putin peste 30 de ani) Up si s-a distrat la culme.

    am avut chef de vorba vad ;)) don't take it personally

    RăspundețiȘtergere
  5. Zi-mi. Gând la gând văd, că şi eu mă îndrept curând, spre o Tămâioasă de Cotnari.

    Aşa este cu proza poetică.

    Dacă ştii ce vrei, e firesc. Eu ştiu doar ce nu vreau. Pentru că mi se-ntâmplă să citesc o poezie sau proză care nu mai seamănă cu nimic altceva. Şi mă răstoarnă. Şi-atunci? Spun că ştiu ce vreau când găsesc.

    Puck, îmi pare rău că scriu asta, dar cei care reuşesc să facă pasul înainte şi să vadă dincolo de suprafeţe, nu prea vând. Înţeleg bine ce-mi spui.

    I want more. Dacă ar fi totul, probabil că m-aş plictisi deja. :)
    Nu ştiu de ce îmi plac mult, textele care nu mă lasă, mă bântuie. Dar, în fine, ce de gusturi mai avem şi noi...

    Că tot ai zis de proză poetică, mi-a plăcut mult Perforatorii - Augustin Cupşa. De când spun că scriu ceva despre el, dar parcă tot nu-mi vine. L-am citit de două ori, la câţiva ani interval. Mă crezi că l-aş mai citit o dată? Cineva îmi spunea că numai eu sunt în stare să recitesc sau să revăd filme, ca şi cum aş pierde timpul. Însă mie îmi pare un timp câştigat. Plus că e un fel de redescoperire a textului/filmului. Prefer să mă întorc la ceva bun decât să mă încăpăţânez să continui ceva nou ce nu-mi place deloc.

    Foarte bine faci. Şi eu aştept vremea bună, ca să ies la plimbat. Iar nasul în cărţi e de preferat oricând unei companii fade sau obositoare.

    Mai ştiu doar Rămăşiţele zilei. Şi filmul. :) O să o caut şi pe-aia de care zici tu.


    Crezi că are legătură cu vârsta? :) Eu nu cred.
    Şi eu m-am distrat la Up, dar m-a şi înduioşat niţel. Când am citit comentariul de la tine pentru el, ţi-am zis în gând: Hai, măi, Puck, că ăsta nu e un documentar, zău aşa... :)

    Mă bucur că ai avut. Mi-a făcut plăcere. Îţi doresc o seară plăcută şi mă îndrept spre vinul ăla. Nu obişnuiesc să mă las aşteptată, mai ales când e un domn aşa de parfumat şi plăcut.

    RăspundețiȘtergere
  6. Remains of the days e o delicatesa, dar in engleza.

    am auzit de perforatorii, nu mi-a cazut in mana.

    cei care fac pasul inainte nu prea (mai)scriu. dar asta e deja o discutie lunga, pe alt fir. unul mai degraba spiritual. si pe care eu il caut uneori si in carti.

    enjoy your wine so o seara placuta asemenea.

    RăspundețiȘtergere