orbire

mi-e teamă
să deschid ochii.
în noaptea rece a camerei
respiraţia îşi întoarce secundele
adâncite în cearcănele albastre
ale oglinzii rotunde
prinse în gheara din piept.
mirosul de smirnă şi vinul de ambră
din cupa sfântului blând uitat
în uşa larg deschisă a băiatului
cu hainele pline de praf
genunchii rupţi
şi bicicleta ruginită.
chipul tău deasupra
îmi tremură pe tâmple
apropierea
în ani
lumină