Anticariat – proprietari: Karl Konrad Koreander şi Zvârluga

Inscripţia de mai sus se afla pe uşa de sticlă a unei prăvălioare, dar fireşte că arăta aşa numai cînd priveai din interiorul încăperii cam întunecoase prin geam, afară, spre stradă. Era o dimineaţă de noiembrie rece şi cenuşie şi ploua cu găleata. Picăturile se prelingeau pe fereastră şi peste literele întortocheate. Tot ce se putea zări prin geam, era doar un zid pătat de ploaie, pe partea opusă a străzii.
Dintr-o dată uşa fu deschisă atît de violent, că micuţul ciorchine de clopoţei de alamă atîrnat deasupra ei, se porni să sune cu zgomot şi nu se mai linişti multă vreme.
Făptaşul zarvei era un băieţel gras, de vreo zece sau unsprezece ani. Părul castaniu-închis îi atîrna ud peste faţă, haina îi era leoarcă de ploaie şi picura, iar peste umăr purta un ghiozdan prins de o curea. Băieţelul era cam palid şi gîfîia, dar, spre deosebire de graba de care dăduse dovadă pînă atunci, rămase acum încremenit în pragul uşii deschise.
În faţa lui se afla o încăpere lungă şi îngustă, ce se pierdea spre fund în semiîntuneric. De-a lungul pereţilor, pînă sus la tavan, erau rafturi înţesate cu cărţi de toate mărimile şi de toate formele. Pe podea se îngrămădeau maldăre de tomuri uriaşe, iar pe cîteva mese se înălţau stive de cărţi mai mici, legate în piele şi cu cotorul auriu.

În cazul lui Bastian Balthasar Bux, pasiunea erau cărţile.
Cine n-a petrecut o după-amiază întreagă cu urechile încinse şi cu părul zbîrlit aplecat deasupra unei cărţi, citind şi iar citind, uitînd de lumea din jurul său şi nebăgînd de seamă că-i e foame sau frig -
Cine n-a citit niciodată pe ascuns sub plapumă, la lumina unei lanterne de buzunar, fiindcă tata sau mama sau vreo altă persoană grijulie a stins lumina, pe motivul bine intenţionat că acum trebuie să dormi, căci mîine te scoli devreme -
Cine n-a vărsat niciodată lacrimi amare, fie pe faţă, fie în ascuns, fiindcă o poveste minunată se sfîrşea şi urma despărţirea de personajele alături de care luaseşi parte la atîtea aventuri, fiinţe iubite şi admirate care îţi stîrniseră îngrijorări şi speranţe şi fără a căror prezenţă, viaţa părea dintr-o dată goală şi lipsită de sens -
Cine nu cunoaşte nimic din toate acestea din proprie experienţă, nu va putea înţelege ceea ce făcu Bastian acum.

Se uită ţintă la titlul cărţii, simţind cum îl lua ba cu frig, ba cu cald. Da, asta era, la asta visase de atîtea ori şi asta îşi dorise de cînd fusese cuprins de pasiunea sa: o poveste care să nu se sfîrşească niciodată! Cartea tuturor cărţilor!
Trebuia să aibă cartea, fie ce-o fi, cu orice preţ! (Povestea fără sfârşit, Michael Ende)