Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

luni, 1 aprilie 2013

Vin eu. demi/dulce







**
 în timp ce-mi căutam smochinele şi migdalele coapte, în kaufland s-a auzit dintr-odată o piesă pe care încă n-am reuşit s-o identific, dar care sigur era pentru mine, astfel că atunci când s-a terminat, am zâmbit aiurea, a mulţumire, pe direcţia absolut întâmplătoare a unui tip care m-a întrebat:
aţi mai luat ciuperci dintr-astea?

*
iar mi s-a desfăcut ghemul ăla din piept când am văzut o femeie bătrână care vindea narcise galbene. anul trecut i-am cumpărat alteia, toţi ghioceii şi când am ajuns acasă, am plâns de m-am umflat. ăsta e al treilea an de când au murit bunică-mea şi bunicu-meu. doar(e) dorul.

*****
nici eu nu ştiu de ce mă încăpăţânez să cred că o să-mi fie bine şi frumos. când? când? gând. gând.

***
pentru că tare frumoşi sunt, tot aşa se şi aud. 
şi pentru că e o mare mereu înăuntru.


******
azi am fost un pic năucă. era cald şi însorit. mă bucuram că am scăpat de hainele astea groase pe care nu le suport şi pe care le simt cum îmi apasă oasele. am văzut un pom înflorit. mi-a venit să-mi încerc aripile.

 ****
- vrei să nu te mai gândeşti la mine? mă asurzeşti. arată-te.

*******
este a ţ-a oară când îl visez pe bărbatul necunoscut. dacă o să-l întâlnesc vreodată, va fi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu