Medianeras / Sidewalls / Pereţi despărţitori (2011)

Mă foarte bucur să încep anul ăsta cu un film care m-a mulţumit pe deplin.

[Pereţii despărţitori sunt lăuntrici, zic.]

- excelentă perspectiva: de la arhitectura exterioară a clădirilor, se ajunge la arhitectura sufletească a protagoniştilor;
- 4 ani petrecuţi alături de persoana nepotrivită pot fi înmagazinaţi în peste 500 de fotografii care se pot şterge cu un click, păcat că mintea nu se poate goli de amintirea anilor irosiţi, cu un singur click (Mariana);
- culmea descurajării: să ai inboxul gol în secolul 21, iar mailul salvator să vină din partea unui amic din Oman care vrea să-i împrumut 9.5 milioane de dolari (Martin);
- internetul mă apropie de lume, dar mă îndepărtează de viaţă: fac banking pe internet, citesc reviste, downloadez muzică şi ascult radio, comand mâncare, mă uit la filme, mă joc, conversez, studiez, fac sex pe internet, caut (Martin);
- nu-ţi face iluzii, a fost doar sex, îi spune Mariana, la micul dejun, unuia dintre manechinele cu care decorează vitrina şi cu care s-a masturbat noaptea;
- plantele care răsar şi cresc din ciment, sfidând teoriile botaniştilor, de o frumuseţe absurdă şi năvalnică, înfrumuseţează cele mai posomorâte unghere, nu revendică nimic şi nimic nu le poate opri, sunt o metaforă pentru incontrolabilul vieţii care, paradoxal, mă forţează să-mi înfrunt slăbiciunea (Martin)
- absolut toate clădirile au o parte inutilă care nu-i nici în faţă, dar nici în spate, peretele despărţitor, medianera - suprafeţe care ne îndepărtează / ne despart şi care ne arată cele mai rele însuşiri: nestatornicia, compromisurile, fisurile, gunoiul de sub preş; singurele salvări care contravin normelor de planificare urbană ar fi nişte mici ferestre iresponsabile (spontane) şi asimetrice (Mariana)

[Eu văd fereastra aia ca pe o îndrăznire a deschiderii spre tine: să fii sincer cu tine însuţi în ce-ţi doreşti şi a deschiderii spre celălalt: să te primească aşa cum eşti, să îl primeşti aşa cum este.]