Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

joi, 1 noiembrie 2012

Felicitări ilustrate cu fericitări



Nu-s băutoare de cafea. Beau rar şi atunci, de dragul mirosului, al spumei zilelor, al cardamonului şi al romului când am chef să fiu pe corabie, la jdemii de noduri de orice altceva, ce parâma mea. Azi am băut una şi de-aia fojgăiesc acu.

M-am întâlnit întâmplător cu un prieten pe care nu l-am mai văzut de mulţi ani. Cuvintele au curs ca într-o îmbrăţişare scăpată din braţe. Eu, care am ajuns să mă fofilez de unii cunoscuţi, doar ca să nu fiu nevoită să mimez că am măseaua umflată şi nu pot deschide gura, iar în caz extrem arunc la ce mai faciul ăla, păi, n-ai văzut pe facebook?! Printre altele, omul ăsta îmi zice absolut fără să mă pregătească: am mansardă. Îmi venea să-i zic din sfert în sfert de oră, ba că plouă infernal, ba că prin mansarde, ba că pereţii odăii erau neliniştiţi, sub desene de cretă. Duuamne, mă înţeapă inima şi acum când mă gândesc. Cum o fi să ai mansarda ta?

Câţiva puşti turtiţi de frig jucau în faţa blocului, cred că tije le zice. Aruncau nişte bucăţi din preşuri de cauciuc şi se căpătuiau cu abţibilduri.

Iar l-am strigat Sebastian (Bach), pe câinele Beethoven al unui puşti. Chiar şi aşa, plus ameninţarea că-l bag în geantă, a alergat la mine, meloman fiind şi el.
Cel mai grozav nume de câine, după mine: Brioş. Să-l mănânci, nu alta.

Când radio Guerrilla a postat asta: "Google ne urează astăzi Halloween fericit!. Ete na"., mi-am dat seama de ce s-a uitat ciudat la mine, vecinu cu dovleacul când i-am zis: pentru plăcintă?

Salată de humus, scândurică (un fel de pâine neagră), brânză cu ierburi aromate şi zveltă de Cotnari.

Du-mă, fericire-n sus, izbeşte-mi tâmpla de stele


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu