Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Poemul Trafic – o trans versare



Vineri, 31 august 2012, ora 20.30, în Dianei patru, am fost (sur)prinsă evadând în Trafic. Simţurile mi-au rămas undeva între sus şi jos, levitând cu sufletul la gură mută de uimire. Poezie şi muzică din toate părţile implicate în Trafic. Am fost amendată intens de către Margento şi invitaţii săi şi pe cuvânt că nu m-am putut împotrivi decât cu încântare.
           
Desprins din acordurile horei asymptotice, precum şi des prins în dorurile orei asymptotice, Chris Tănăsescu şi-a acordat ipostazierile multiplu de vers şi muzică.

Venea-n Saigon o ploaie iarăşi
ca o cortină albă.

Cântăm pe stradă un ritm de rhythm
’n’ blues, zise Alec

cu Tina suindu-i-se în cap
prin barbă, ca-n copac.

Kapoc copac, începu Chris
să frece minţile

prin vis a’ celor care trec
pe motorete-n somn

o lume-ntreagă adormind
cu capul pe ghidon
(din Cântarea Cântărilor, Chris)

Apoi Chris s-a dedat cu Felix Nicolau într-un du et şi ce mai company!, ducându-ne pe o partitură de elegie cu sertare şi cataloage

ah, vine toamna, m-am îndrăgostit                           
ah, vine toamna, să-mi dai un sărut
ah, vreau şi bani de-o bere
şi un prezervativ
(Chris)

ah, o vedem pe poeta Peg-ah Ah-                           
madi citind chiar după Herta Müller,
ah, „nu e satelit,
nici internet poemul...”
(Felix)

ah vine seara, ne apucă setea,                              
şi foamea-mi dă târcoale prin străini,
oraşul răsună mai tare
ah, terasele-s calde ca para:
(Chris)

pasul, ah, mă duce-n bistroul gol şi-ngheţat,     
doar tu, fără-ncălzitoare, fără rap în cap.
(Felix)
(din Frankfurt, toamna)
           
În lumina reflectoarelor mânuite discret de Cristina Budar, s-au ivit poemele transluci(n)de în clarobscurul irealităţii imediate ale lui Sebastian Reichmann.

Ar fi trebuit de mult ca cineva
s-arunce o privire, dacă e permis.
apocalipsului
multelor şi marilor războaie
din romanele domnului Balzac.
Au fost morţi glorioşi, au fost fotolii
în care picii lui Balzac plângeau
Uite, dragostea noastră era de fapt
o falnică americă alcoolizată […]
Ei, Balzabac
Cazalbazac
Zalzabacuz
Balcaz, Balcan
Ei, Balzacub din Balzabuc
(din Bebé, Sebastian Reichmann)

            Poezia a fost la ea acasă, în Trafic. Cu ochii minţii prinse de videoproiecţiile îndrăzneţe ale Cristinei Budar şi inspirat sonorizate de Sergiu Nisioi, am intrat într-o lume mustind a metaforă amniotic re născută care se des făcea din coconul versurilor rostite de Iulia Militaru şi Anca Bucur.

pe la 12 a.m.
toate autobuzele din oraş
opresc în faţa casei noastre
oamenii urcă şi coboară în timp
ce noi, aşezaţi la o masă rotundă,
jucăm jocul nostru cel de toate zilele:
ne scoatem rând pe rând
păpuşa din pântec aşa
cum ne-am scoate asul din mânecă
îi ţesălăm părul
o trecem prin zece ape
îi punem căluş la gură

ca inima-n ea să crească
şi sângele să-i drojdească,
din burtă să-i pice must,
apa noastră cea de cust,
apa noastră amniotă
noi s-o gâlgâim cu poftă,
zeamă acră, zeamă dulce,
doar în ceruri ne-om tot duce
(din videotexte, Iulia Militaru şi Anca Bucur)

            Felix Nicolau a moderat cu tact şi impact în mai mult de un act, tot acest Trafic de (a)fluenţă poetică în care a curs şi el.

şi dintr-odată vorbind despre poezia lui
l-am văzut cum se îmbată şi ochii îi cad
între sânii unei meduze de la masa
vecină
ne-am ridicat împleticindu-ne spre
metrou pe-un umăr îi duceam geanta
pe altul era chiar el deşi uriaş cu
pletele-n vânt şi burta plină de
gemeni
noua mea poezie, ce drăguţă! şi
n-o ştie nimeni, fii atent, numai tu!
(din hotel victoria, Felix Nicolau)


Pe această cale a decurgerii, semnalez că n-a fost blood on the dancefloor, ci flood of the dancingword.

Şi pentru că toată această intensă trans versare trebuia să fie chemată în numele lui, i s-a zis poem.


8 comentarii:

  1. Multumim, draga Zvarluga, cum povestesti tu chiar se ras-zvarle zfornaind si zfaraind ca para poemul traficul mai departe :) Sarut mana!

    RăspundețiȘtergere
  2. Zvârluga zornăie zvelt din zâmbet alert :)


    Mulţumescu-vă, dragii mei, că, dacă tare frumos n-ar fi, nici că s-ar mai povesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. pfuai, ce tare esti! pana si mastroiani ar fi imbucurat :D

    RăspundețiȘtergere
  4. :)))eeei! cred că pe Marcello l-ar fi putut îmbucura Sophia, mult mai bine decât mine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Si eu, care nu stiam de ce nu mai apari! In fond, motivatia de a fi (sur)prinsa in trafic este una care nu poate fi acceptata decat cu incantare :)

    RăspundețiȘtergere