Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

sâmbătă, 7 iulie 2012

(re)veniri


la mine, zoon politikon al lui Aristotel, se face zoom out of politics.
nu am avut nicicând şi nu am nicio treabă cu zona politică. nu mă poate apuca din nicio parte. mă epuizează psihic şi-mi dă sentimentul zădărniciei dinainte de a începe să urmăresc orice din (emi)sfera cu pricină. am răbdare/îngăduinţă pentru orice altceva. aş putea să aleg toate seminţele de mac dintr-un întreg Opium Tea al lui Nick Cave şi al Seminţelor Rele, însă nu pot participa în niciun fel la viaţa politică - te îngroapă de viu. nu mă mai duc la vot de foarte mult timp, pentru că nu mai cred decât în poveşti, poezie, rochii şi muzică. n-am văzut niciun politician purtând poezie la butonieră sau fredonând melopeic Love Me Tender, riscând să fie suspect de bun simţ.


ieri a fost prima dată când mi-a fost oarecum jenă  aiurea că nu am cont pe facebook. la farmacie, în timp ce aşteptam cuminte să-mi iau calciul efervescent, o bătrânică din faţa mea i-a zis tinerei farmaciste:
- daţi-mi şi mie adresa de facebook a farmaciei.
- dar la ce vă trebuie?
- vreau să vă dau like!



mi s-a părut că l-am întrezărit pe Omul-cochilie, 
                                   în zare unde 
                                            altundeva
Niciun dor nu-l ajunge pe omul-cochilie - dacă s-ar întâlni cu vreunul, l-ar duce mai departe
- Mi-ai dus dorul?, e întrebat.
- Unde?, răspunde omul-cochilie.
(Omul-cochilie)


am auzit astea şi mi-au plăcut mult, pentru cum îmi vine să plec:
nu, şi nu, şi nu, şi nu
unul de altul nu ne-om depărta
cum nu se depărtează cerul de pământ
dar nici nu ne-om atinge
cum nu se atinge cerul de pământ (C. V. Bănescu)


de câteva zile am ajuns să-mi doresc să revină ploile alea bacoviene de care mă plângeam cu câteva luni în urmă.
am găsit mai demult pe blogul lui Pobby, piesa asta superbă, cu ploaie bacoviană, dintr-un film pe care simt că nu vreau să-l văd. îmi ajunge doar Cântecul
(vocea tipei îmi sună a vin de tokaji şi a septembrie ud de mireasma strugurilor lui august)


nu prea ai cum să pleci în scris decât scriind


râ(nd)uri-râ(nd)uri:

3 comentarii:

  1. :) faina asta cu facebook-ul; nici eu n-am cont iar jena/aiurea mea ar trebui sa fie si mai mare caci am ajuns la o varsta la care se pare ca-i un musai…

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai degrabă, aş zice că-i musai să credem că vom putea da like fiecărei vârste la care vom ajunge, pe un private face my face :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-am dat seama că atunci când o să-mi fac şi eu cont pe facebook, o să fie pentru a putea primi/afla "diverse" de la oameni dragi (şi împărtăşi cu ei). Ăsta ar fi rostul pe care cred că i l-aş da eu facebookului..

    RăspundețiȘtergere