miercuri, 18 iulie 2012

Miresmerii


Am o exacerbată sensibilitate olfactivă. Dar nu aş ajunge să ucid ca Jean-Baptiste Grenouille.

Nu rezist la mirosurile neplăcute.
Îmi aduc aminte cât am suferit într-un autocar când plecasem cu nişte prieteni la munte şi a urcat cineva mirosind a transpiraţie, picioare nespălate şi ceapă. Mă ţineam de mirosul unei coji de portocală, ca un naufragiat de Mesajul dintr-o sticlă al celor de la The Police, în timp ce tipa de lângă mine îmi spunea: uite ce peisaje!

Alt topos al amintirii: eu cu un cârlig de prins rufe pe nas, în trecere, prin bucătăria în care bunică-mea pregătea murături. Mirosul de oţet - insuportabil. Eu, arzând de febră, când mi-a zis bunică-mea că-mi pune ciorapi cu oţet, am început să dârdâi de frig.

Însă mă înnebunesc după miresmeriile de tot felul, despre care am mai şi scris:
Mirosul de atelier cu mâzgăleli şi frământări artistice intitulate Desemne şi figuri năucitoare: acuarele şi plastilină.
Mirosul obrajilor geruiţi, al pleoapelor argintate de fulgi, al cohortei de îngeri din zăpadă şi al păturii de pe sania cu tălpici.
Mirosul proaspăt copt al poftei aburinde, mirosul cozonacilor.
Mirosul pârguit văratic al piersicilor care mă dezbracă, pentru că, din orice parte le-aş apuca să le mănânc, tot mă murdăresc.
Mirosul de iască al insomniilor cu hău de cearcăne şi tâmple grele ca o pereche de bocanci plini de noroi uscat, uitaţi într-o mansardă.
Mirosul norocului căutat cu mâini febrile, în liliacul cu cinci petale albe sau mov.
Mirosul de crizanteme, ceaţă şi ploaie care mă poate rătăci o zi întreagă şi tot el mă aduce de unde am plecat. Tocmai din toamnă.
..........................

Dacă aţi văzut o siluetă zveltă şi înaltă care merge cu ochii mijiţi şi mâinile întinse, nu pe marginea blocurilor şi la ore pline de lună, ci după mirosuri plăcute, eu sunt aceea.

Pentru că eram cam abătută, m-a dus C., la Sephora Mandragora şi am probat nişte parfumuri. 
Mi-ar fi plăcut să am aparat de fotografiat şi s-o pozez pe C. când încerca parfumurile. Endorfinele dansau în zâmbetul gol. La un moment dat m-am uitat să văd unde are tălpile, pentru că mi se părea că levitează. Şi pentru că toate acele plutiri trebuiau să poarte un nume, eu mi-am ales pentru când voi avea bani:
poemul proaspăt al pajiştei cu margarete:
Daisy, Marc Jacobs

şi
Valentina de la Valentino,
pentru că, dacă mă cheamă şi Valentina, mi-ar Veni să Vin degrabă alb.












A fost ca şi cum aş fi mirosit nişte vise.


Mirosuri bărbăteşti despre care eu cred că pot exista:
- mosc amestecat cu tutun, un fel de rătăcirea tandreţei sălbăticite pe o manşetă suflecată
- mirosul de barbă, un miros de noapte aspră cu noduri de gânduri şi fire de omletă
- mirosul de apropiere caldă ca o pâine împletită
- mirosul de apucat cu gura, obrajii, ochii şi mâinile
- mirosul de învelit până sub piele cu el
(- mirosul tău pe care nu ştiu de unde să încep să mi-l imaginez)

Mirosul toamnei pe care l-am presimţit ieri când a plouat - într-un carusel până la uitarea de sine a plutirii într-un alt (ano)timp.

Noapte bună, mirosiţi asta, vă rog:


6 comentarii:

  1. Vise calde... vise racoroase... Miresme de maine pentru azi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce-mi mai place: "...am probat niste parfumuri." - Stii, asta ma strange in talie, asta e prea lung, astalalt e prea decoltat :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu voi uita niciodată cum, in timpul unei plimbări pe faleză, parfumul unei femei care venea din sens opus mi-a dat o stare de bine şi de confort sufletesc pentru tot restul zilei.

    RăspundețiȘtergere
  4. Teo,
    vi se mires(m)e :)

    Mircea,
    ştiţi, nota asta de vârf îmi alunecă pe gât :)

    beausergent,
    nu ştii ce-aduce briza :)
    (mi-ai făcut poftă de "Scent of a Woman")

    RăspundețiȘtergere
  5. '88. Alba Iulia- o maicuta se apleca pana la inaltimea mea si imi oferea niste bombonele formate din patru bobite, ca niste molecule parfumate.
    2012. Un supermarket din Berceni- adulmecam un raft cu servetele mirosind exact la fel, de imi venea sa ma trag de sosetele cu dantela pe margine si sa ma ascund cand era vorba de dormit dupa amiaza. Le-am cumparat pe toate, spre nedumerirea vanzatoarei, si de atunci parca car o cofetarie optzecista dupa mine.

    RăspundețiȘtergere
  6. mmmm, cofeturi din memoria poetică :)
    (hehe, ce mă mai ascundeam şi eu când era vorba de dormit după-amiaza...)

    RăspundețiȘtergere