Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

luni, 25 iunie 2012

(a)plecare spre singurătate


             
               Singurătatea nu e ceva cu care să te grozăveşti: Come and get me. Nu mi-am dorit-o cât să ajung s-o port cu mine.

[azi în metrou, am simţit că-mi sărută cineva gâtul, din spate. când m-am întors, un bărbat necunoscut. mi-a zis: era prea alb şi prea gol - aveam tot părul strâns şi o bluză decoltată pe spate, dar chiar şi aşa am coborât la prima imediat...]

            Sunt ani de când n-am mai intrat în nopţile altor braţe, cu mirosul atingerii sau al părului meu.

[presimţirea pârguită a toamnei în plină vară: o bancă pe care s-au lipit frunze ude]

            Sunt ani de când adorm şi mă trezesc doar cu mine.

[ploaia abundentă stârneşte apele unei oglinzi:

            M-am obişnuit să mă întind pe diagonala patului, să bântui prin noapte la lumina micşorată, cu obrajii între pagini, ascultând muzică sau spionând câteva stele şi mai multe tăceri.

            Am învăţat să (mă) ascult. Nu mă mai pot întoarce la ce a(m) fost. Drumul acela s-a închis într-o devenire.
            M-am obişnuit să nu-mi pese când plec şi când mă întorc. Să nu aştept pe nimeni şi să nu mă aştepte nimeni.

[doi bătrâni în faţa unei bănci din parc, după ploaie. el scoate o batistă şi o şterge poftind-o să se aşeze. gestul său îmi aduce la ureche, o gardenie dintr-o sacsie îndepărtată. aerul se umple de mireasma altei lumi

            O uşurătate a libertăţii mişcării aşa cum dimineaţa se desprinde proaspătă dintre mâinile întredeschise ale nopţii, pentru a se prinde cu amprentele de umerii unei alte zile.
           
            Ieri m-am întâlnit întâmplător cu un fost prieten. I-am spus că-mi doresc o cameră, un balansoar, cărţi, un ficus, beţişoare parfumate şi o veioză, pentru că-mi place să fac diverse figuri cu mâinile pe pereţi, uneori când citesc în toiul nopţii.
-  Atât?
-   Da.


Nu se aud decât paşii mei prin încăperile din mine. 
Nu prea văd pe unde ai mai putea intra 
şi tu.



5 comentarii:

  1. Eu cand ma intalnesc cu un fost prieten, nu stiu ce sa-i spun ca-mi doresc :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate. Nu e ceva cu care să te grozăveşti, doar E. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Dincolo de pereti este spatiu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mircea,
    nici eu n-aş şti ce să-i spun fostului tău prieten :)

    Stamate,
    arDoare, uneori azi, alteori ieri :)

    Teo,
    dincolo de pereţi este iarba verde de acasă a cailor verzi de pe pereţi :)

    :) :) :)
    (: (: (:

    RăspundețiȘtergere
  5. "Nu prea văd pe unde ai mai putea intra" Nici nu trebuie sa vezi :)

    RăspundețiȘtergere