marți, 29 mai 2012

Frumoasele desprinderi


Ţine-mă departe -
ţi-aş spune şi mi-aş lua umbra ta pe mine
urcând într-o îmbrăţişare cam mare la umeri
atingând aerul cu marginea pleoapelor
răsucite înăuntru


 
Să revenim la frumoasele noastre deprinderi
sub cerul intuiţional
să ne arăm cu grijă pământul de pe tălpi
să folosim gesturi de papură cuvinte
despre balanţe despre forma focului
despre extazul binecuvântat şi dureros
sau despre sânge despre lapte şi despre celelalte obiecte-mamă

 astfel ne-am putea regăsi
sub chioşc în camera de după un perete
în lumea foşnitoare de sub noi
complet paradiţi dar nu despre asta e vorba
şi cine mai ştie
- Gellu Naum, Frumoasele deprinderi


3 comentarii:

  1. în zile când cerul intuiţional stă să încremenească într-unul instituţional, tânjesc şi eu după revenire-regăsire...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mircea, şi aşa. :)

    Beausergent, ai zis tare frumos, că-mi vine să mă rezem de o jinduire. :)

    RăspundețiȘtergere