vineri, 3 februarie 2012

Rime despre iubire şi iubire: Doctor Zhivago (2002)

În poeziile pe care le scrie doctorul Yury, sunt toţi şi toate: Lara, Tonya, Misha, Victor, Pasha/Strelnikov, copiii părinţilor şi copiii bunicilor, războiul, naşterea, viaţa, moartea, bucuria, deznădejdea şi mai ales (iubir)ea.

Rima este construită în ţipăt pasional, pumni strânşi, tâmple sfărâmate, piept sfâşiat. Fără măsură.

- Zhivago, ce este asta? Poezie? A ta?
- Da, domnule.
- Nu numai că vrei să fii doctor, vrei să fii şi vocea poporului.
- Nu, domnule, nu vreau să fiu decât vocea mea. O să fiu doctor pentru alţii şi poet pentru mine.


Poezia lui Yury se aude atât de tare şi de clar, încât îţi vine sărat pe buze.



PS:
În metrica inimii, cu bătăi neregulate vine şi soundtrackul marca Ludovico Einaudi, Writing Poems, cum altfel...

2 comentarii:

  1. Cînd am terminat de citit romanul lui Boris Pasternak, am ieşit din el cu inima o promoroacă şi poezia nescrisă aburind pe pleoape. De fiecare dată cînd vreau să iau o gură din Rusia răsfoiesc "Doctor zhivago" sau îmi imaginez o Matrioșka. {şi iată că începui să mă topesc pe latura perpendiculară a sentimentalului}.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu nu l-am citit. Din pricină că mă simt încă mică. Pe Boris, Dosto, Proust, Kafka şi Borges mi i-am lăsat pentru adânci tinereţi în scrânciob. Unii îşi lasă nepoţi, eu i-am luat pe ei de bunici...
    Matrioşka mea personală: Nabokov pe care-l iubesc pasional ca-n prima de vreo 8 cărţi, Bulgakov pe care l-a luat dracul iluzionist prin Moscova iluziilor, un ab surd ab mut Harms, strălucifeericul Lermontov, Nosov cu Habarnam şi nici eu.
    Dacă tu începuşi să te topeşti alăturat, eu alunec în splendoarea visului când cineva îmi citeşte din pleoape. {într-un sentimentletal dătător de viaţă, tu - acoladă, eu - ,

    RăspundețiȘtergere