Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

luni, 6 februarie 2012

Pre-text pentru Iris a păpuşilor Goo Goo

Mi-am amintit că nu ţi-am spus niciodată de ce îmi place să te ţin de mână. Îmi prind degetele în strânsoarea ta, cu voluptatea gestului în care-mi desfac picioarele, ca să mă pătrunzi.

Noi nu ne-am sărutat niciodată pe stradă, în dimineţile în care treceam împreună prin faţa chioşcului de ziare. În timp ce vânzătorul somnoros aşeza ştirile proaspete pe taraba învechită, iar cerşetorul cu pantofii dezlipiţi îşi aprindea speranţele din chiştocul de pe jos, câţiva întârziaţi alergau spre tramvai.

Sub cerul răsturnat al străzii, în oraşul care-şi bea cafeaua cu ochii lipiţi, noi făceam dragoste până ce oasele mâinilor pocneau.



Goo Goo Dolls, Iris



(Textul l-am scris mai demult, pentru piesa asta. Aşa am auzit-o eu, într-o iarnă, când ninsoarea îmi udase părul şi eu mă învârteam uşor, cu ochii mijiţi şi căştile în urechi, pe un patinoar imaginar...)

Un comentariu:

  1. Bănuiesc că făceai şi piruete simbolice după care te luau ameţeli metafizice :)

    RăspundețiȘtergere