Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

marți, 7 februarie 2012

Aşteptând pistruii

Parcă e prima dată când îi aştept aşa înfrigurată.
Abia aştept să-mi vină cu eşarfele pastelate şi învoalte, balerini zvelţi, toporaşi suavi, mărgăritar perlat, muguri plini, soare căldicel, aer proaspăt parfumat fin şi ameţeala aia plăcută când ţi se pare că pluteşti năuc.
(Uite că mi se-ntâmplă după mulţi ani că îmi doresc să port mărţişor. Aş vrea un hornar şi o buburuză pe şnurul de la mâna stângă, ca s-o înciudez pe cea dreaptă, a mirare, pe obraz.)
Am buza umflată, la propriu. N-aş suporta să-mi crape, însă aş putea să fac nişte figuri: să las buza, să-mi frigă buza, să dau mărunt din buză mare, s-o concurez pe Jolie, aş putea să fac gură, că acu am cu ce. Dacă aş vrea.

O să-mi fac un ceai:



cu Pink Martini,
Donde Estas, Yolanda

5 comentarii:

  1. ooo, ce ceai frumos :) beau verde acum. mi-am luat flip-flopi de piele cu mărgeluțe maro și crem - cînd îi pot purta pe-afară? peste 99 de zile?

    RăspundețiȘtergere
  2. Te-ai gandit ca esti o pistruiata buzata? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. anapauper,
    şi se bea frumos, fără sepale şi fără frunză; sper să te poarte cât de curând şi prin Oz.

    Mircea,
    nu.
    (buza mi se umflă foarte rar, iar pistruii îmi apar doar primăvara)

    RăspundețiȘtergere
  4. Atunci, ce sa cred, ca esti o raritate sau ca esti primavarateca? :)

    RăspundețiȘtergere