duminică, 5 februarie 2012

Pe apa duminicii: acele cuvinte

- Pot să te pup?, m-a întrebat brusc.
Mirosea puternic a parfum bulgăresc din ăla la fiolă, al maică-sii. M-a luat de mâini ca şi cum ar fi vrut să-mi oprească orice împotrivire şi m-a pupat pe gură. I-am simţit bătăile inimii de parcă ar fi vrut să-i iasă din piept şi buzele rotunjite umed ca nişte cireşe pe care mai rămăsese apă când le scosesem din chiuvetă, ca să le mănânc. Palmele lui erau aspre de la prenadez. Lucra la un vapor pentru concursul dintre toate clasele a şasea, de pe lacul din parcul oraşului, care avea loc la sfârşitul săptămânii.
Nu i-am răspuns.


El locuia la altă scară, era cu un an mai mare decât mine şi avea o soră drăguţă, colegă cu mine. M-a învăţat să joc marocco, îmi arăta vapoarele şi avioanele lui, era cu mine mai tot timpul nostru liber. Împărţeam în mod egal dulciurile pe care nu aveam voie să le mâncăm înainte de masă şi pe care le mâncam înainte. M-a ajutat să-mi fac insectar, în sensul că a prins el pentru mine, toate goangele alea de care mi-era frică.
(Inside a Boy, My Brightest Diamond)




În ziua când am aflat că o să se mute în alt oraş, i-am făcut ce mi-a făcut el mie, dar fără să-mi mai cer voie. Pe atunci nu ştiam atâtea cuvinte.

6 comentarii:

  1. Of, băieţeii ăştia care cer voie...
    Şi Marocco! Cum se mai agăţau tocmai cele mai valoroase beţe de cîte o scamă din covor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi fetiţele astea care nu ştiu să-şi ceară voie...
    Chiar aşa, ce mai netezeam şi curăţam covorul!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am găsit Marocco aici, într-o librărie nemţească. Sunt diferite beţele, de lemn, într-o cutie frumoasă.

    Şi am mai găsit şi o poezie simpatică:

    Era

    Era un joc, Marocco,
    Da' era greu de găsit.

    (Bogdan Lipcanu - Fuck Tense, CDPL)

    RăspundețiȘtergere
  4. Îmi imaginez că-i tare deosebit, cu beţele din lemn...

    Mulţumesc, Veronica.
    În continuarea poeziei simpatice, am găsit şi eu alta, din acelaşi "Fuck Tense", Pass me, beibi, one more tense, îmi vine mie să-i zic

    Cuburi

    Erau cuburi, şi puteai face din ele o cetate.
    Ca lumea.
    Cu ziduri, încăperi, turnuri.
    Da', dacă aruncai cu o bilă de fier în ele,
    cădea toată cetatea.

    Timpurile din cuburi au rămas în lumea beţişoarelor de marocco...

    RăspundețiȘtergere
  5. sărutul zîmbea cubic
    sub un bețișor
    que horror

    RăspundețiȘtergere
  6. lorsque
    sărutul zâmbea candel
    lumina se zaharisea cubic
    în colţurile gurii
    verzi roşii galbene
    buzele mişcau din beţişoare

    RăspundețiȘtergere