Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

miercuri, 1 februarie 2012

Moleschinuri şi ungheare

Sunt mârâită rău, din cauza frigului. N-am chef de nimic: nici să mai citesc, nici să mă uit la vreun film. Aş vrea să mă zgârii în literele astea, că unghiile mele sunt tăiate scurt, nu le sufăr mari, de-aia şi scriu.


Ordinea provizorie pe care o instituie tot timpul limbajul. El calmează nebunia lumii. Iată de unde vine nevoia de text... Chiar şi nevoia de sex, e tot o nevoie de text. Cum altfel să calmezi sălbăticia corpului?
(Gh. Crăciun, Trupul ştie mai mult)


Îmi amintesc o iarnă când aveam 5 ani, singura dată când am fost cu bunicii, la părinţii bunicului meu, undeva în apropiere de Reghin, în Ruşii Munţi. Era o iarnă aproape rusească, i-aş zice eu acum, după ce am văzut Barber of Siberia şi eu eram pe o sanie, înfofolită şi acoperită cu multe pături, îmi clănţăneau dinţii, şi pe poteca pe care înaintam alene, nu se auzea decât scârţâitul zăpezii în timp ce frigul mă tăia ca briciul. Mă tânguiam abia şoptit, în fularul înfăşurat până la ochi şi umezit în dreptul buzelor: nu mai vin eu aici, nu mai vin eu aici... A doua zi, alergam prin zăpadă, cu obrajii roşii, ţineam într-o mână, o bucată caldă de plăcintă cu brânză şi ceapă şi cu cealaltă trăgeam sfoara unei sănii grozave cu tălpici lustruiţi.


Am început să citesc o cărticică a Ninei Berberova, Acompaniatoarea. Numele ruseşti mi s-au părut dintotdeauna straşnice: Maria Nikolaevna Travina. Îţi vine să tragi aer adânc în piept, înainte de a-ţi umple toată gura cu el. Aş vrea să-mi umplu gura cu numele tău. Aş umbla mută o zi întreagă şi cât mi-ai sta pe buze, te-aş chema cu ochii, mâinile, obrajii...


moleschin – ţesătură cu aspect de piele folosită la confecţionarea demiurilor, precum şi în legătorie


De la o vreme, a început să-mi fie frică de frig. Mi se pare că miroase a iască şi trece prin mine ca printr-un tifon.


Să ştii că mie nu mi-e frică decât de frigul din inimă, îmi scria cândva di.


Undeva, sub piele mă chitesc în ungherul în care o fetiţă cu obrajii fierbinţi tocmai a poposit dintr-o poveste rusească.


PS:
cuvântul din poveste: balalaică

Somewhere My Love,
Lara’s Theme, Doctor Zhivago (2002)
pe care o să vreau să-l văd la un moment luat

3 comentarii:

  1. Pe mine frigul mă îmbrînceşte să aprind cîte un marlboro roşu, scurt, de fiecare dată cînd îmi tîrîi picioarele prin el. Şi am tîmpita impresie că sunt un cîntăreţ de jazz, cu pardesiu şi pălărie, mergînd aiurea, niciunde.{duuuamne-cum spunea odată o Zvîrlugă nemîrîită-ce poftă mi-ai făcut de "Barber of Siberia". Şi doctoru'Zhivago! de parcă ţi s-a căşunat pe bietu-mi suflet cu rusofilia asta:) }

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe mine, nefumătoare fiind, frigul mă face să fumez prieteneşte: îmi suflu în mâinile strânse. Îţi dai seama că, dacă Marlboro ar fi lung şi albăstrui, te-ai împiedica prin ceaţă? Dar este o expresie superbă: un cântăreţ de jazz, cu pardesiu şi pălărie, fredonându-şi paşii într-un let’s get lost al cuvintelor.
    Pe "Bărbier" l-am văzut de 2 ori şi tot mă mai taie dorul de el.
    Vezi că te exprimi din înaltul turn babel:)- nu mi-a căşunat intenţionat, ci m-am năpustit spontan, că "a năpusti" vine din slavă, da?, din slava cerului, duuuamne...

    RăspundețiȘtergere
  3. {pentru continuitatea ambianţiunii}

    Diana Krall, Elvis Costello, Willie Nelson,
    Crazy - o piesă care mă trage toată în piept

    http://www.youtube.com/watch?v=F5BnCEPr7cU

    RăspundețiȘtergere