Stam şi mă gândeam la ce-mi spusese un amic, mai de cu seară, cum că el e acu pe facebook unde-i cam toată lumea şi eu îi spuneam că, dacă eu n-am facebook, înseamnă că poate am lumea mea.
Şi m-am gândit că ar fi bine să mănânc ceva, că uite trecu ziua. O portocală, două portocale. Cum era jocul ăla? Aşa, şi cum desfăceam eu coaja, mă gândeam aiurea-n le metro qui passe, că n-am decât tramvaie unde şed, că, dacă există raţă cu portocale, oare o exista şi pui cu prune? Zis şi tastat. Caut pe net. Pui cu prune uscate, zic ăştia. Bag şi-n ailaltă limbă de-o mai ştiu eu bine. Chicken with Plums. Când colo, ce să vezi?
Iaca frumuşaţă de film.
Chicken with Plums (2011) – văd că-i mai zic Poulet aux prunes, tot aia
Vă rog eu cel mai frumos. Daţi filmul ăsta mai repede şi aici la mine, să nu-mi mai plouă în gură, că s-ar putea să mă înec. Nu ştiu să înot. Mulţumesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
E prea nou. La filme e la fel ca la mere, trebuie sa astepti sa se coaca. :)
RăspundețiȘtergere:) Dacă o să mai aştept mult, o să mă pârguiesc eu de dorul lui.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereMulţumesc. M-aş fi dus imediat, dacă aş fi stat în Bucureşti. Chiar e unul dintre filmele pe care-mi doresc mult să le văd. Ăsta şi "Extremely Loud and Incredibly Close".
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereEu le-am căutat pe The Pirate Bay şi pe CZTeam Tracker, că pe astea le am, dar încă n-am găsit nimic.
RăspundețiȘtergereMă bucur. Am văzut că tu n-ai scris nimic în blogul tău. Sau poate n-am ştiut eu unde să mă uit.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereEste superb.
RăspundețiȘtergereOk. Acum depinde doar de fiecare ce vrea de la blogul său. La mine nu se pune problema de răbdare sau de un timp anume. Probabil că-mi voi lua şi eu vacanţă de blog când voi simţi aşa, cum mi s-a mai întâmplat.
Nu e musai să ai blog, aşa cum nu e musai să fii pe facebook.
Altminteri, mă găseşti pe-aici...
Vizionare plăcută, dacă te duci la film. E şi ăsta un motiv pentru care aş invidia un bucureştean :), dacă aş fi o fire invidioasă.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereLupul este palpabil.
RăspundețiȘtergereNu am cum să-ţi răspund acolo, din moment ce tu mi-ai scris aici. E ca şi cum tu m-ai striga într-o toamnă şi eu ţi-aş răspunde într-o primăvară.
Pink Martini sunt nişte drăguţi. I-am descoperit întâmplător, căutând altceva - ca-n viaţă! şi mi-au devenit simpatici. Mi-ar plăcea să mă pot vâjâi pe unde vine să cânte câte o trupă care-mi place. Ziceam cândva că pentru U2, aş vinde din casă şi aş pleca pe jos. :) Şi mai zic.
(Blogul poate fi şi un loc bun, pentru cele mai multe întâlniri cu tine şi uneori, cu ceilalţi.)
RăspundețiȘtergere