Când G.I. s-a întâlnit cu Zvârluga, aceasta purta blugi negri, o bască maro, cercei maro, ochelarii de revedere, un palton maro, un fular maro cu gri şi cai verzi în gând. Stătea pe o bancă şi mânca turtă dulce cu scorţişoară. Caii stăteau şi ei verzi. (De calul maro chiar nu se ştie nimic, pe bune!)
Rama ochelarilor se băga în seamă visându-se de bagá uimită fiind
că această bagá reuşea să unească bizar Universul într-o coajă de nucă al lui Hawking cu ţestoasele lui Oskar al lui Foer găsind miezul
unde se vede la nevoie că spaţiul se întâlneşte cu timpul:
am nevoie de spaţiu, am nevoie de timp în voie
fie că a mea voie ţi se pare anevoie.
G.I., cum e mai avântată, a tras-o de mâneca paltonului:
- Zvârlugo, dar ce se mai aude cu blogul?
Zvârluga şi-a scos o cască din bască şi i-a întins-o.
Bryan Ferry, More than This
*nevoie vine dintr-o slavă (păi, cum altminteri!!!)
nevoie < din sl. nevolja
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cum nu se stie nimic de calul maro? Ulima data era la Bacau, imbracat in chimonou si zicea alou, alou :))
RăspundețiȘtergereM-ai dat gata cu Lost in bascation :) Da' sa stii ca eu prefer cu masca si fara basca, desi, pe raftul de sus, vreo trei patru basti, asteapta prima bruma :)
Phii, şî iaca potcoava norocoasă în dulşele grai moldovinesc al telefoniei nipone. :)
RăspundețiȘtergerePăi, fix patru băşti am şi eu.
Dar ce fruummmoos mai e cuvântul "brumă"...
"Am chemat pe nume timpul nou
când i-am cules de pe buze
prima brumă" - Anotimp mut