Cremă de toamnă

Ieri, pe când mă oprisem puţin pe bancă, a venit la mine o fetiţă şi mi-a oferit cu dărnicie, tot ce strânsese ea în mână. Mi-a zis: ma-ma.
Pe fetiţă o chema Patricia, am aflat de la bunica ei care i-a spus: d-ra nu e mamă. (Dar chiar aşa şi este, am recunoscut în sinea mea. Odinioară am fost ma-ma păpuşilor mele: Hermina, Diana, Felicia care s-au făcut mari şi au plecat pa ca păpuşa din povestioara lui Kafka).
Eu i-am mulţumit mult şi am rămas câteva minute, cu firele de iarbă în mână. Aş fi vrut să le sădesc. Să-i ţină de primăvară unei îmbrăţişări, mi-a zburat un zâmbet. Apoi le-am aşezat undeva pe pământ ca şi cum le-aş fi pus într-un cuib, să-i ţină de cald păsării.


Melancholia(2011) - Lars von Trier
Tristeţea presimţirii sfârşitului. Singurătatea. Iluzia fericirii. Ipostaze în faţa morţii: teamă/disperare/acceptare/seninătate. Imagistica trăirilor.
Mie mi-a rămas gândul la grădina cu meri şi leagănul prins de unul dintre copaci.


5 gutui am avut. Astea mi-au rămas mie, cuminţi. În sensul că nu au început să urce în gutuiul lor cum făceau cele din piesa trupei Enigma, Return to Innocence.
Am reuşit să depăşesc un record personal. Am mâncat una întreagă, în timpul filmului. De obicei, îmi ia cam o zi cu pauze, ca să mănânc o gutuie, din cauză că e înecăcioasă şi teioasă. Pe celelalte le-am domolit în compot cu esenţă de vanilie. Videoclipul gustativ al unei căni pline: a ieşit o minune.


Am văzut un nene într-o curte care bătea cu prăjina un nuc. Nucul rezista băţos la cafteală. M-am gândit la vătămare cu miez în vederea la tavă. A cozonacilor şi prăjiturilor.


Autumn Cream with Dutch Cream & Irish Whiskey
cu capul în norii din traducerea mea liber cocoţată, cerul gurii spune:
castane coapte dănţuind cu frunze de arţar în zbor arămiu


Altminteri, uite: ascultă şi gustă
seMnal autuMnal: RoManţă cu parfuM, Semnal M