joi, 29 septembrie 2011
Te ascund de nu mă mai văd
Fantezii în manieră Callot era un volum de proză fantastică al lui Hoffmann din care ni se povesteau nişte întâmplări nemaivăzute, printr-un an de facultate, la cursul de literatură universală şi comparată.
Îmi mai aduc aminte foarte bine cum dansam acasă, piesa trupei Kosheen, desculţă şi legată la ochi, învârtindu-mă uşor.
Kosheen îmi place la fel de mult. Şi mă priveşte ce văd când sunt legată la ochi.
Fantezie în manieră Kosheen, Hide U
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ei da, dar ceea ce vezi, conteaza un pic si de cine te leaga la ochi, nu-i asa?
RăspundețiȘtergereEu îl văd pe cel care mă leagă la ochi.
RăspundețiȘtergereLa naiba, şi dacă te legi singur la ochi?(salutări Zvîrlugă neobosită, de prea mult timp nu am mai deschis fereastra înspre încoa, de s-a aşezat praful acela cu gust de vară părăsită pe un drumeag care coteşte abrupt dinspre mare)
RăspundețiȘtergereSaliu, DoctorOX.
RăspundețiȘtergereDacă te legi singur la ochi, zise Zvârluga în şoaptă, o să vină o nălucă într-o rochie bleumarin tocmai dinspre marea noapte şi te va ameţi învârtindu-se cu tine, ca să o dezlegi. :) Aşa am aflat eu într-o poveste.
Am închis fereastra de care-mi zici şi i-am pus draperie cu greieri. Iaca am deschis-o pe cea nouă, cu miresmerie de struguri, tufănele colorate vesel asortate şi frunze primenite în straie mierii.