Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

joi, 4 august 2011

Şi-aşa-mi vine să tomnesc




**
Dintr-o altă mustărie:
într-o toamnă arămie pe la nuci şi busuioc parfumată în păr, am avut privilegiul să zdrobesc absolut neîndurătoare, cu tălpile mele goale, mai mulţi struguri întinşi pe nişte saci alunecoşi, reuşind fără să vreau, să alunec toată acolo;
prin iarnă, când s-a gustat vinul respectiv, s-a confirmat că vinul ăla era cu buchet din mine, iar eu, obraznică şi înfumurată ca o floare din colţul mesei, am strigat:
S-o credeţi voi că mă puteţi bea pe mine, de tot!

*
Gânduri în faguri, cearcăne poleite.
Plouă cătinel cum îmi place mie. Toamna tresare mieriu în somn.
Pe tâmple îmi foşnesc vise învelite în staniol.


***
Pelerină până la gleznele nopţii: Irfan, Hagia Sophia


2 comentarii: