Nu-mi mai amintesc momentul în care m-am îmbolnăvit.
Însă îmi aduc aminte că eram la o aniversară, prin liceu când o tipă a început să ţipe din seninul nopţii: Riceard taci mi!
Evident, mai toţi ne-am uitat spre uşă, vorba ceea: Aşteptându-l pe Riceard. Să vină o dată şi să o atingă de două sau, na, de mai multe ori.
Boala mea a devenit cronică. Am văzut videoclipuri, am ascultat casete, cd-uri, dvd-uri. Am dansat până n-am mai putut să respir. Am luat toată discografia. Degeaba. Nu mi-a trecut câtuşi de puţin.
Acum m-am consolat. Cică nu are leac. Ce bine. Măcar ştiu cum se numeşte.
Depeche Mode
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu