Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

marți, 23 august 2011

De-a tot

[

- I just want to be your everything
- Dar de ce-mi vorbeşti englezeşte? Oricum înţeleg.


- Ia-mă în braţe.
Ne-am îmbrăţişat pe canapea. O canapea antică, cumpărată de la un magazin de mâna a doua şi folosită de multe generaţii. Dacă-ţi apropiai faţa de ea, simţeai cum mirosea a istorie. Parfumul trupului ei se amesteca cu mirosul canapelei, dulce şi plăcut ca o amintire îndepărtată. I-am mângâiat părul şi i-am atins urechea cu buzele. Am simţit lumea fremătând uşor. O lume mică, foarte mică, în care timpul se scurgea liniştit ca o adiere.
I-am desfăcut nasturii de la cămaşă şi, cu palma lipită de sânul ei am rămas s-o privesc.
- Mă simt vie, a spus ea. Corpul meu, toată fiinţa mea.
- Sunt martor, i-am răspuns.
(Murakami, În căutarea oii fantastice)



Eu ţi-aş vorbi în şoaptă, chiar dacă am fi doar noi doi în odaie.
Ne-ar putea auzi oricând. Timpul


]



The Best Pessimist,
I Just Want to Be Your Everything

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu