In vino veritas

Aş putea să vă zic despre tipul ăsta, Miles şi viaţa lui minunată.
Un bărbat care n-a cunoscut niciodată depresia. De când se ştie, a fost optimist. Obişnuieşte să-i ducă flori mamei lui pe care o şi ajută cu banii. Se înnebuneşte după Merlot. A scris un roman de succes, o carte deosebită care dă bine pe piaţă, după cum spune editorul care urmează să-l publice. Este foarte iubit de soţia sa, Victoria pe care la rândul său o iubeşte la fel de mult şi cu care o să aibă un copil.

Şi despre bunul său prieten, Jack. Jack s-a hotărât să se însoare cu Christine, pentru că e sigur că asta îşi doreşte. Şi recunoaşte cu mândrie, în faţa lui Miles, că el fără Christine nu e nimic. Jack spune nu sexului cu orice altă femeie care îi iese în cale, oricât de ademenitoare, sălbatică şi altfel ar fi ea. Pentru că Jack o vrea doar pe Christine. Viitoarea lui soţie. Până atunci, Jack păstrează cu sfinţenie, verighetele pe care şi le-a dorit ea, căutate şi comandate de el, scumpe inele gravate cu delfini şi numele lor în sanscrită...

Aş putea să vă torn o grămadă de gogoşi dintr-astea.
Dacă nu mi-aş fi turnat vin.