Dragii mei,
iată ce-mi veni în această dimineaţă de vară. De ducă. Ducă din luncă, da. Da de unde. Un gând. Ăsta e nou, ouuuou.
Cum sunt mare consumatoare de cofeturi pretextuale cu înscrisuri în conţinut felurit colorate şi aromitoare care mai de care, inaugurez şi observaţi că vine de la gură, aşa, acum închideţi, vă rog, că încă n-am pus masa, o rubricuţă care se cheamă Buzunarul hoţoaicei. Aici va apărea din gând în când, câte un text de-al vostru care în mine a provocat ceva cum n-a mai fost (ce o să încerc să spun) şi a rămas.
Eu vin cu muzica, pentru că pereţii buzunarului meu sunt acustici.
Foarte mulţumirile mele endorfinate glasează spre marii meşteri cofetari în ritmuri de alămuri mierii.
Cineva însiropat în rom şi tăvălit în miez de nucă, mă face să zâmbesc cu gura plină.
Un fursec numit furăcioaso.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Faci si tu cate-o prezentare de-mi tasneste arteziana din gura:)
RăspundețiȘtergereMisto idee sa ne pui la vedere trufele gustate de tine. Ca vaz ca te pricepi la deserturi.
Te pricepi tu sa gatesti bucate alese cu mainile care se pricep sa scrie? Nu cred.Nu cred.
furacioaso!:PPP
Ma duc dupa fursecuri. Am ajuns sa ma comport ca o gravida. Lame!
(der anonym)
Tu ai fi bun în deşert, să ştii.
RăspundețiȘtergereEh, câteodată mai şi pregătesc, da. Cu mâinile celelalte, alea de-şi leagă şorţul la spate.
Baftă! După ce naşti cu stafide şi cioco, să-l înmoi în lapte.
Ai grijă când mesteci Gilletta aia, că, de mentolată ce e, te taie!