miercuri, 22 iunie 2011

(F)estivale, valuri




Ieri noapte am văzut Henry and June. Mi-a plăcut mult filmul. Oricum. Am păpat până acu, destul Henry şi Anais, deci cam ştiam povestea lor scrisă şi trăită. Mai puţin June, că ea n-a scris nimic, dar, na, Iunie încă nu s-a terminat. Printre altele, replica lui Hugo: Anais, tu te îndrăgosteşti de minţile oamenilor. Acolo se-ntâmplă unicul şi imaginabilul, cum să nu te. Am reţinut ochii lui Anais, foarte fain evidenţiaţi. Privirea ei până-n adâncuri. Cândva, probabil că o să mă operez, ca să nu mai port ochelari de vedere. Uneori vreau să simt până-n pupile, să nu mai fiu dincolo de geam.
- Cine poate şti cum eşti cu adevărat?
Eu văd doar ceea ce cred că eşti.
(Kenny)
- Sunt exact ceea ce par a fi… dacă te uiţi cu atenţie. (George)
*A Single Man

Azi, în kaufland, casiera m-a întrebat, uitându-se la bărbatul grizonat din spatele meu: Sunteţi împreună? Eu am râs, spunând că nu, iar el m-a privit şi
i-a zis: Eu aş vrea, dar ea e foarte tânără, nu ştiu dacă mă vrea. După ce am plătit, a venit repede după mine şi a insistat să iau nişte caise de la el, mulţumindu-mi mult că le-am primit. Mi-a spus că zâmbetul meu îi aminteşte de cineva foarte drag.
Uneori aş vrea să-mi amintesc cum zâmbeşti, dar îmi iese doar o imagine blurată. Ar fi ceva să-ţi dăruiesc nişte gânduri prelucrate în photoshop. Cel mai clar se văd în tăcere.

N-am reuşit să termin Identitatea lui Kundera. M-a plictisit îngrozitor. Dacă Portabila singurătate m-a fascinat, ei bine, asta mi s-a părut chiar searbădă. Ca şi cum aş fi întors un buzunar pe toate părţile şi n-aş fi găsit nimic, nada!, nici măcar în căptuşeală, că eu cam desfac tot. Însă o să mai încerc. Omul poate mai are resurse, nu vreau să-l nedreptăţesc.

Deşi nu prea mai pot înghiţi mare lucru, din cauza căldurii, azi mi-a coborât tocmai din cerul gurii, gustul celor mai buni papanaşi pe care i-am mâncat vreodată. În 2 Mai, cu vreo câţiva ani buni în urmă. Mi-am lins buzele aşa cum ating valurile, ţărmul, umezindu-l puţin sărat şi cel mai mult albastru.



PS:
în imagine, tot G.I., mirându-se de cât de mare era marea: oau, uite şi tiribombe!
şi nişte picioare goale în nisipul de pe tastatură (care se pot vedea în gând), ale mele, dansând new flamenco:
Jesse Cook, Come What May

5 comentarii:

  1. Draga Zvarluga, esti ca o sarbatoare a scrisului in fiecare anotimp:)
    Splendid pasajul tau cu gandurile din photoshop care se vad clar in tacere.Nu va suparati ca va-ntreb da de un le scoti dle, ca bine iti mai vin:)))
    Hehehe, bifat Miller si Anais in tinereti intense. Gustat si filmul. Kaufman face treaba buna si nu ma refer neaparat la Indiana Jones sau Quills.
    Mai da-i o sansa lui Kundera. Btw de Kaufman, vezi ca e si un film dupa Kundera fix dupa cartea de ti-a placut:The unbearable lightness of being, mai vechiut, cu Binoche, o da da.
    Era sa zic sa le dai o sansa si caiselor, da nu vreau sa ma bag ca tu stii cel mai bine:PP
    Sarumana si frumoasei GI din poza si-i zic de-acu salutari din 2 mai unde voi ajunge negresit luna viitoare.
    Toate cele bune si frumoase.
    Sonny

    RăspundețiȘtergere
  2. Helău, Sonny.
    Merci. Nu mă supăr, pentru că nici eu nu ştiu. Mă pomenesc cu ele, aşeea, sfioase, la uşă şi ce să fac, le primesc înăuntru. :)

    Deşi m-am tot uitat la filme de-a lungul timpului, n-am "cultură cinematografică", în sensul că, n-am reuşit să reţin nume, cum ai zis tu aici despre Kaufman. (despre un Nabokov, bunăoară, sau un Murakami, aş şti ce să zic.)

    Filmul mi l-am pus chiar acum, la descărcat. Îmi place să văd filme după cărţi, e uimitor de ispititor să descoperi ce imagini vii cu sunete, pun oameni diferiţi pe seama aceloraşi cuvinte. Tălmăcirile lor personale ale cărţilor.
    Încă nu mi-am dat seama dacă prefer să citesc mai întâi cartea sau să văd filmul. Oricum. Am avut surprize plăcute: "Elegy" după "The Dying Animal" a lui Roth, mi-a plăcut mai mult filmul. Despre "The Hours", zic grozav a ieşit filmul. "The Reader" după romanul lui Schlink, m-a mulţumit. "Lord of the Rings", awesome!
    Aştept să se ecranizeze Foeru, cu "Extremely Loud and Incredibly Close". Iubesc cartea asta.

    Salută marea şi din parte-mi. Spune-i că-n rochie albastră, cu pescăruşi şi scoici, îi stă superb.
    Ah, şi salutări lui Cher. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca ar trebui sa trec mai des pe la kaufland :)

    RăspundețiȘtergere