Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

Proverba volant: Unde-mi stă capul, îmi stau şi mâinile

miercuri, 11 mai 2011

Pe marginea nopţii




Luna e aruncată acolo şi se comportă ca întotdeauna. Aştept să i se rupă sacoşele grele şi să rămână buimacă în timp ce stelele or să curgă de-a valma peste câteva clipe cu pleoape.

M-am umplut de pastă de pix pe bărbie în timp ce mâzgăleam. M-am gândit la Habarnam care făcea un fel de comete din petele de cerneală. Pix-pixeli-Pixar. Învăţ să scriu. Cam de pe la grădiniţă.

Am probat azi o rochie albă cu broderii. Eram aşa de frumoasă în ea, că mi-a venit să fac dragoste cu mine. Acolo, în cabina de probă. De vina senzaţiei plăcute şi încrezute, acuz doar materialul. I-am zis horbotă. În copilărie am citit Basmele apelor. Zânele purtau minunăţii dintr-astea. Cât timp există rochii, poveştile se îmbracă mai departe.

În timp ce-mi băgam pătura în lada patului, mi-am amintit că obişnuiam să mă ascund acolo când eram mică. Mi-era frică şi-mi trăgeam pătura peste cap, ca să nu mă mai văd. De parcă cineva m-ar fi privit cu trei ochi până înăuntru.

Memoria e ca o cămară din lemn roşcat şi lucios de mahon. N-am atins niciodată un mahon, dar uneori îi simt coaja în palme. Nu mi-aş scrijeli nemurirea în timpul ascuţit. Copacii sunt prea frumoşi ca să sângereze. Pe rafturile cămării, mirosurile şi gusturile se amestecă în dezordinea simţurilor. Ajung la ele cu uşurinţă, fără să am vreo lumină sau să mă ridic pe vârfuri.

Cu câteva zile în urmă, am ieşit cu o bună prietenă. N-o mai văzusem de ceva timp. Mi s-a părut schimbată. Ca şi cum cineva îşi pusese o valiză pe un scaun într-o gară. Şi din grabă luase alta, identică la înfăţişare, dar mult mai grea. Mie nu mi-a plăcut, pentru că aveam impresia că se cocoşează sub greutatea nouă. Ne-am aşezat amândouă bagajele tăcute, în tinereţea gălăgioasă a oraşului. Priveam absolut întâmplător, cadranul ceasului primăriei, un fel de ramă în care se mişcau imagini într-un singur sens când am întrebat-o brusc: Ce-ţi doreşti cel mai mult în momentul ăsta? Şi ea mi-a răspuns: Să dansez vals cu un bărbat. Nu i-am mai zis nimic. Mă gândeam că poate să danseze valsul cât ţine muzica.

O vreme te-am căutat în toţi bărbaţii pe care i-am întâlnit. Nu prea ştiam exact ce caut până când m-am găsit. Atunci am început să mă privesc până înăuntru. Cu trei ochi.

În lada patului, acum îmi pun gândurile. Las mereu capacul deschis. Gândurile sunt ca oamenii, au nevoie de spaţiu, ca să se simtă în largul lor.
Pe întuneric, gol, timpul din lada patului inhalează mosc şi nu se mai satură de piesa asta. Nu pot să nu-i ţin companie.

Cassandra Wilson, Time after Time



(frumosul desemn l-am primit în dar)

4 comentarii:

  1. Aceeaşi Zvârlugă....şi ştiu că tot asta spun! Dar ce aş putea spune mai mult? Eşti minunată, să ştii. Nu mă mai satur să te citesc... înot fantastic printre fantastice gînduri ale unei fantastice fete.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cerneala din stilou e textul tau frumos din desenul frumos. Si Cassandra e o frumusete.
    My fair lady, iti propun si Wouldn't be loverly cu textul si imaginea pe care prea bine le-ai potrivit in Sunetul muzicii.
    Despre frumusete, zic bine si barbatii. John Coltrane&Johnny Hartman/You are too beautiful. Ai grija sa-ti faci o zi frumoasa. Dupa cum vezi, mai trec pe la tine sa ma incant, chiar daca nu ma anunt de fiecare data.
    Bogdan P.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai intai rochia cu broderii si apoi: "O vreme te-am căutat în toţi bărbaţii pe care i-am întâlnit". Privirea inauntru cu cei trei ochi sa fie o ascundere in lada patului? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. doctorox, să ştii că-s chiar fantastică, sunt ficţiunea ficţiunilor. :) Merci.

    Bogdan P., saliu, mon cher!
    Am deja un folder cu frumuseţea de Cassandra şi, desigur, piesa cu pricina. Julie Andrews şi Cristopher tocmai servesc ceaiul în salon, copiii lor în vacanţă fiind.
    Pe John şi Johnny i-am crezut din prima. Sunt persuasivi.
    Mulţumesc. Aşa şi fuse. Seară de-acu.
    Treci când vrei. Am pus nişte clopoţei de vânt. Te anunţă ei.

    xxl, tot timpul, rochia cu broderii. Privirea cu trei ochi este de-a văz că te ascunzi. :)

    RăspundețiȘtergere