duminică, 8 mai 2011

De jos




În liniştea nopţii, camera îmi pare un organism viu. Trăim în simbioză. Mă învelesc în pătură. Frigul ăsta care-mi îngheaţă oasele are miros de spaţiu părăsit. Însă eu mă gândesc la el ca la un raft din baie pe care o singură persoană a pus un pahar în care sunt două periuţe de dinţi. Ca s-o găsească mai uşor, din orice parte ar întinde mâinile. Prin fereastră, copacul răsturnat în noapte îşi întinde crengile. Cărţile şi muzica sunt de-ale camerei. Locurile ştiute nasc apropierea.

Noaptea iese cu paşii înveliţi în pâslă. Îmi scot ochelarii şi-mi masez tâmplele. Prin fereastră, copacului îi atârnă crengile pe lângă trunchi. A visat că a găsit-o, îmi spun în timp ce vântul curios al dimineţii intră ca un musafir nepoftit, rotindu-şi ochii prin odaie, pentru a-l descoperi pe cel care a boţit aşternutul peste noapte.

Mă îndrept spre bucătărie. Întind untul pe felia prăjită de pâine şi pun apă la fiert, pentru cafea. În ibric se îngrămădesc şoapte. Le dau în clocot şi le fac amărui-aromate. Din caimac apare un turc – are mustăţi răsucite, turban galben şi o simigerie în care serveşte covrigi cu mac, şerbet de trandafiri cu miez de migdale şi cafea din filigene smălţuite în zarfuri argintate. Când se înclină în faţa mea, turbanul se rostogoleşte la picioare. Din el iese o cobră care se târăşte, şuierând spre fachirul bărbos care fumează narghilea. Gâtul ei lat, cu pete negre mărginite cu alb, se subţiază. Aburul se încolăceşte în ceaşcă. Sarma, musaca, baclava, halva. Cea mai bună cafea făcută se bea tăcută.

În timp ce mă spăl pe dinţi, mă uit în oglindă. Cea din spatele meu a intrat deja în apele oglinzii. Oglinda mea din baie e ca un patinoar. Pe suprafaţa lucioasă, încerc să-mi ţin echilibrul fără să mă folosesc de mâinile ocupate cu peria de păr şi prosopul de faţă. N-am mai înotat din clasa a treia. Apele au devenit adânci.
Îmi închid nasturii rochiei, cu senzaţia că repet gestul ăsta. Undeva, între cele două lumi, textura nasturilor a rămas în vârfurile degetelor. Pe coridorul îngust dintre ele, păşesc în vârfurile degetelor. Amintirile celor care s-au rătăcit acolo, suferă de acusticofobie. Dar mie îmi place muzica, n-am de gând să rămân.
Înainte de a închide uşa, îmi pun căştile. N-am niciun chef de gândurile altora. Cobor încet scările. Vecina de la etajul doi îşi adăposteşte bătrâneţea în spatele lanţului. Dacă i-ar da drumul, s-ar rostogoli pe scări până şi-ar sparge capul, pierzându-şi conştienţa vârstei.


În faţa blocului, m-am oprit. În zbaterea bezmetică a rufelor decolorate, depărtarea se înghesuise între marginile cornierului ruginit. O pasăre albastră zbura lin. M-am gândit la tine. Într-o bătaie din aripi, tot cerul a coborât în balcon.




PS:
Azi m-am avântat cu Norah Jones, Come Away with Me şi mi-am uitat pantofii la Maroon 5, She Will Be Loved




12 comentarii:

  1. unde te duci,Zvarlugo? intr-una din cele 1001 de nopti?:)
    multam pentru cafea,baclavaua de text si muzicile din ciubuc:P
    o noapte faina!
    V.
    ps:rogu-te,pune-ti condurii,noptile sunt inca reci.

    RăspundețiȘtergere
  2. Greiere,
    şi şi cel mai frumos de liniştitor e ţârâitul greierilor, în iarba proaspătă când îi asculţi cu ochii mijiţi, în freamătul înserării. :)


    V., să-ţi fie de bine şi noaptea.
    Îhî... o să-mi încalţ condurii cu broderii într-una din zile, zise Zvârluga, învârtindu-se în rochia uşoară cu fireturi din argint.

    RăspundețiȘtergere
  3. mm, genial.
    sunt convins ca lucrurile ar arata mult mai bine daca viata ar fi în fapt o poveste scrisa de o zvârluga cu cerneala simpatica pe o pagina virtuala de culoare bleu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat pe ce sa ma prinda turcu tragand cu ochiul in oglinda. Asa ca, inainte de a rosi pana-n varfu' nasului, o sterg englezeste cu speranta sa nu ma impiedic pe scari :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Superba poza! Absolut superba...

    O sa scriu ceva cu o plapuma pufoasa. Cand o sa fie, sa stii ca tu m-ai inspirat. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. mie-mi place cafeaua cu şarpe. de fapt mi-ar conveni cel mai mult un şarpe biblic, cu o mare cană de ness.

    RăspundețiȘtergere
  7. ubiquus,
    mhmmm, viaţa ni se arată în felul cum o scriem.

    xxl,
    sper că ţi-ai luat cel puţin o radieră londoneză, ca s-o ştergi englezeşte.

    Teo,
    hai cu plapuma pufoasă, că ne-a îngheţat primăvara pe la margini.

    ora,
    have faith, trussst in nesss.

    RăspundețiȘtergere
  8. Uite, ia creionul ăsta, are gumă în capătul zidului chinezesc şi atenţie la scările alea înroşite din vârful nasului. Sunt proaspăt spălate şi alunecă mai ceva ca un derdeluş.

    RăspundețiȘtergere
  9. Sigur nu ma pacalesti? Creionul are doua capete :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Sigur că da. Al meu are mină. O mină aşa, năstruşnică. :)

    RăspundețiȘtergere